Ochiul lui Dumnezeu

"Astronomii europeni au surprins in spatiu ceva care seamana uimitor de bine cu un ochi care priveste neincetat inspre pamant. Aceasta descoperire a fost supranumita "Ochiul lui Dumnezeu". Albastrul deschis al "pupilei" si albul "ochiului" intra in contrast cu nuantele de portocaliu si rosu, semanand izbitor cu un ochi incojurat de gene.
Imaginea capteaza de fapt o formatiune compusa din gaze si praf, substante imprastiate de o stea care a disparut. Se pare ca si sistemul nostru solar va avea aceeasi soarta in 5 miliarde de ani.
"Ochiul lui Dumnezeu" se afla la 700 de ani lumina, in constelatia Varsatorului si abia poate fi zarita cu un telescop obisnuit.
Fotografia a fost facuta cu un telescop Hubble si este atat de detaliata incat, prin Ochiul lui Dumnezeu se pot vedea galaxii indepartate."

as vrea sa cred ca undeva, departe, poate dincolo de costelatia varsatorului, exista un dumnezeu. asa ar fi speranta pentru viitor si ziua de maine nu ar mai fi asa de sumbra. ne-am putea intalni iarasi, atunci cand totul se va fi sfarsit. am putea iar sa strangem in brate pe cei care mult prea devreme au plecat. eu l-am pierdut pe tatal meu, tocmai cand incepeam sa-l regasesc. m-a durut enorm si inca ma mai doare. inca mai curg ca nebunele lacrimele cand merg sa-i fac un pat de flori la mormantul lui. inca mai plang cand cad frunzele toamna, inca mai urasc caldura aia, altadata atat de placuta, de septembrie. inca mai sper ca maine sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca totul a fost un vis neasteptat de urat, iar cand telefonul va suna iarasi de ziua mea sa fie tot el urandu-mi toate cele bune.
daca acest dumnezeu ar exista as avea sansa sa fiu aproape de vrabiuta mea iubita mereu. poate ne-am desparti o vreme. ar fi o perioada scurta. ne-am reintalni, mai tarziu, intinzand iar mainile una catre alta, asa cum o face acum cand ne vedem dupa o vreme. si-ar lipi iar trupisorul ei micut de pielea mea si toata dragostea asta care ma ineaca si-ar gasi linistea. as sti ca exista speranta, ca nu este totul pierdut. ca durerea va putea fi finalizata, pana la urma si ca totul ar avea un scop. sper, in sufletul meu, ca dumnezeu sa existe, fiindca atunci nimic nu s-ar intampla degeaba. durerea si nesansa ar fi pentru a invata o lectie. o lectie poate prea dura, dar care trebuie invatata.
sper sa existe dumnezeu si sper sa nu fi uitat de noi!