azi ca si ieri...

as vrea sa plang... simt cateva lacrimi care stau sa cada din ochiul meu, si cu toate astea ma abtin. vrabiuta e cu ochii tinta pe mine si nu as vrea sa o instristez. este extrem de atenta la orice reactie a mea si in ultima perioada este foarte emotiva. ma gandesc la reportajul ala cu copii batuti de bone si nu-mi iese din cap imaginea cand nemernica aia il plesnea pe unul dintre ei peste fata si acel 'nuuu!' de pe fuldal.... acel planset de copil m-a facut neom de doua zile. ma gandesc cu groaza la copilasii nostri. ma gandesc la strigatul ala de ajutor. mi-e greu sa uti ca niciodata nu stii cu cine ii lasi sau ce li se intampla, atunci cand noi umbram ca nebunii sa le facem un viitor mai bun. un viitor poate ceva mai bun decat am avut noi. inchid iar ochii si iar vad aceeasi imagine si iar acelasi 'nuuu!' as vrea sa stiu cine este nemernica respectiva. as vrea sa o vad in fata ochilor ca sa ii arat eu ce inseamna sa terorizezi o fiinta umana. as invata-o ce inseamna sa te simti mic, nejutorat si sa nu ai nicio scapare.
sunt multumita ca deocamdata bunicii pot avea grija de copilul meu, iar daca vreodata copilul va trebui sa stea cu o persoana straiana sa nu uite niciodata: pentru copilul meu muntii se darama dintr-o miscare!
ma uti la copilausl meu drag. oare ea stie cat de mult eu o iubesc? stie ca niciodata nu am sa ii intorc spatele, indiferent ce s-ar intampla?