ma tot uit la fotografia asta. mi-a ramas in minte de cand am vazut filmul. privirea asta a unui barbat care isi iubeste femeia de langa el... imi doresc si eu sa pot cunoaste un asa barbat. sa ma iubesca dicolo de ratiune. da stiu... sunt iluzii, dar nu poate exista in realitate? nu poate sa existe undeva, dupa colt, o pereche de ochi negri care sa planga dupa mine? o pereche de ochi negri care sa ma faca sa visez numai uitandu-ma la ei? sa ma faca sa ametesc de dor... dor.. dor... ce aproape e de adevar nu:))
stiu ca dragostea exista! eu sunt doar aici, cu bratele larg deschise pentru ea. astept si tanjesc, in acelasi timp, dupa privirea asta care ar putea ucide orice competitor. gelozie... crize de iesterie :)) abia astept! ma simt ca un copil care are in fata o multime de acadele numai pentru el. nu trebuie decat sa intinda mana si sa le ia. numai ca mana mea nu are mii de kilometri. si cum principiul meu in viata este ca speranta moare ultima...
