wise man said just find your place... here i am. will you send me am angel?

sunt aici. imi trimiti un inger sa ma salveze? poate ca acum mai mult ca niciodata am nevoie de tine. unde esti? tu care esti asa de aproape de ingeri... ce te impiedica sa ma ajuti? ce te impiedica sa imi intinzi mana ta salvatoare si sa imi arati adevaratul drum pe care trebuie sa merg. nu stii, oare, ca m-am ratacit? ca nu mai stiu pe unde sa inaintez si cum sa-mi gasesc drumul spre casa? unde e casa mea? unde sa alerg ca sa inchid in urma mea usa prin care vin toate visele urate? m-am saturat de monologul asta stupid... as vrea sa-mi raspunzi. as vrea ca dincolo de miscarea lina a pleoapelor sa existe un viitor, sa existi tu. sa ma iei in brate cand as veni la tine sa-ti spun, cu capul bagat in pieptul tau, ca am gresit. ca m-am inselat. ca viata nu e asa cum am crezut eu. ca lacrimile nu au gust de miere, iar amarul asta din gat nu e din dragoste. ti-ai aprinde o tigara, ai pufni incet si m-ai bate de cateva ori usurel pe mana. asprimea ei de tutun o sa ma faca sa stiu ca ma intelegi, iar eu am sa ma asez in canapea langa tine. tu ai sa continui sa te uiti la stiri, cu mana pusa pe genunchiul meu strans la piept. intr-un final ai sa imi spui sa merg la culcare, ca e tarziu. nu m-ai certa, nu m-ai ocari, nu mi-ai tine prelegeri si nu mi-ai spune 'ti-am spus eu'... cat de tarziu e oare? atat de tarziu incat... incat nu m-ai vazut cand am intrat pe usa? de ce nu esti aici? de ce casa e goala? nici macar nu mai seamana cu casa noastra. e o alta casa acum, ca si cum noi nu am trecut pe acolo. ca si cum nu am lasat nimic in urma noastra. iar promisiunea facuta in urma cu multi ani, pe balconul nostru rablagit... cand mi-ai jurat ca ai sa ai grija de mine toata viata! cum ramane cu promisiunea facuta? cum ai de gand sa te tii de ea?

iau iarasi playlistul de la inceput. si ascult aceeasi muzica, ca si cum magia ritmului te-ar putea aduce iar langa mine. ca si cum atunci cand inchid ochii pe muzica as putea pacali eternitatea. si poate te-ai indura de mine. si poate ai veni macar o data in visele mele, pentru ca imi este asa de dor de tine... iar eu nu te visez niciodata. nici macar nu mai stiu cum arata chipul tau, daca nu ma uit la o fotografie. nu mai stiu cum ti se increteau sprancenele, nu mai stiu albastrul ochilor tai si nici griul de pe perciuni. stiu doar ca imi lipsesti. stiu doar ca si daca vor mai trece zeci de ani peste mine, golul din inima mea va fi la fel de dureros.

de ce nimic din toate lucrurile care ma fac fericita nu sunt in casa asta in care traiesc acum? unde e muzica mea? unde sunt florile mele? unde a disparut veselia mea? m-am pierdut eu pe mine. m-am pierdut de mine, de placerile mele si de dorintele mele. m-am pierdut de familia si nu mai stiu drumul spre casa. fiindca eu nu am un loc pe are sa-l numesc acasa. si tot astept. astept fara sa-mi dau seama ca astept inutil. astept the day that never comes... si cu toate astea nothing lasts forever, anyway... pentru ca all we are is dust in the wind.