cei sapte ani de acasa inseamna pentru multi dintre noi si cultivarea unor placeri. crearea ideii ca poti sa-ti duci mai departe placerile, gandurile, dorintele! la mine acasa nu s-a intamplat asa ceva, deci, s-ar spune, ca din punctul asta de vedere, nu-i am pe cei sapte ani de acasa. nu-i am nici pe ceilalti :D, dar asta e o alta poveste!am ajuns la varsta maturitatii si invat, pas cu pas, sa-mi cultiv pasiunile. le multumesc prietenilor mei care mi-au arata ce frumos este sa skiezi, sa fotografiezi, sa mergi pe munte, sa te dai cu barca, sa patinezi, sa mergi la paintball, sa calaresti, sa faci escaladari, sa pictez sa faci orice iti trece prin cap. vreau ca copilasul meu care acum asculta muzica sa creasca gandind ca poate face orice. ca nimic nu este imposibil. ca trebuie doar sa isi propuna. ca poate fi libera. libertatea este cel mai mare dar pe care pot sa il dau. libertatea de a alege si de a trai asa cum numai inima ei ii poate dicta.
eu sunt o esenta tare, stiu. incapatanata, mandra, rautacioasa cateodata, orgolioasa, dar cu toate astea am invatat ca pot oferi si altceva.
asa ca va ofer voua, scumpii mei, libertatea! sunt dispusa alaturi de voi sa incerc orice! pana una alta, maine mergem la sky!
p.s.: poate mai putin parasutismul! :)) aici cred ca nu ma bag!
