de atatea ori m-ai ocarat seara de seara, crezand ca mai este nevoie sa imi spui tot ce am trait impreuna in anii ce au trecut... am trecut prin timpuri frumoase si vremuri rele. e adevarat, ai fost langa mine. nu m-ai lasat niciodata la greu. ai fost umarul pe care am plans atunci cand am ramas singura... atunci cand genunchii mi-au tremurat. tu m-ai purtat din spital in brate, atunci cand moartea se pregatea sa ma infranga. tu mi-ai dat sa mananc cand nu aveam putere sa ma ridic. tu mi-ai aranjat culcusul confortabil si firele televizorului sa stau linistita in puful aruncat pana vei veni acasa... da... ai facut toate lucrurile astea pentru mine. si multe altele pe care nu stiu daca sa le repet. pot sa insir pagini cu lucrurile frumoase pe care le-ai facut. linistea pe care o aveam acasa, siguranta ca daca voi da foc casei nu vei tipa la mine... mi-aduc aminte cand am lovit masina... niciodata nu mi-ai spus nimic....
as vrea sa pot avea puterea sa dau timpul inapoi... sa nu repet greselile trecutului. sa fim ca atunci cand eram doar noi si alma in parc la moghioros, in apartamentul ala de doi lei care tie nu mi-a placut niciodata... dar ce a fost a fost.... timpul ne-a facut sa luam decizii... unele bune, altele rele.
nu stiu ce sa iti spun mai mult...
ma tot gandeam ce melodie sa atasez... o melodie de iarna, un colind, o melodie funny... una care sa spuna ce simt eu acum... ce simt eu acum? sunt impartita in doua... in trei... in patru... in cinci mii de bucati...
am impodobit bradutul... primul an fara brad natural... primul an in care mi-a izbucnit copilul in plans, pentru va pleca cu tatl ei... doua case... azi aici maine dincolo.... craciunul unde... unde vine Mosul? cand... eu unde voi fi.... Gugu unde va fi...
