mi-e greu sa inteleg cum dupa atatia ani ai reusit sa reduci incredere mea in tine la... nimic. mi-e greu sa inteleg cum doi oameni care spun ca tin unul la altul isi pot intoarce spatele in felul asta. mi-e greu sa inteleg de ce nu poti sa spui 'imi pare rau'... si daca tot nu o spui, de ce scuipi in tot ce inseamna ceva pentru mine?
cum poti sa spui ca sunt si eu un gram de nisip in viata ta si sa fii... tu? de fiecare data ai aruncat cu pietre fara sa te gandesti nici macar o secunda la ce este in sufletul meu si toate doar ca sa te salvezi pe tine. sau sa salvezi ideea ca poate te salvezi. salvezi iluzia unui razboi castigat. razboiul cu mine l-ai pierdut de mult, fiindca eu nu m-am prezentat pe campul de lupta. nu am nimic de impartit cu nimeni, cu atat mai mult cu tine.
gandeste-te doar ca ma ranesti aiurea, fara motiv... pentru ca poti. si ca sa salvezi pielea ta tabacita de egoism si indiferenta. si ascunzi o minciuna cu o acuzatie. interesant mod de a tine aproape oamenii pe care ii iubesti.
ai castigat si tu ceva, totusi din atatia ani. ai castigat nimicenia tacerii intr-un moment in care ar fi trebuit sa fii langa mine.
doua lacrimi cad. una pentru mine si una... tot pentru mine. ti-as scrie mai multe, dar stiu ca inutilul are si el locul lui. razboiul lui alb si negru iti guverneaza gandirea, chiar daca se lumineaza la orizont. ai uitat pana si pentru ce luptai. ai uitat care era scopul castigului. stii doar ca esti in razboi. dar cu cine? cu mine? eu m-am retras din lupta de mult... iar acum... cu atat mai mult. nu cred ca m-ai ranit ca pana acum vreodata! mi-e ciuda si mi-e sila. mi-e sila de tot. de mine, de tine, de cei care vin si fara sa observe o durere mai infig si ei un cutit... de ce nu, pana la urma? rana e deschisa! spatele e gol si e inconvoiat de durere! ce mai conteaza inca o cicatrice!? razboiul este intre noi toti, doar suntem prieteni! dar stii vorba aia? cu asa prieteni, la ce bun am nevoie de dusmani? poate ca sa ne ajute sa ii recunoaste mai repede...
iar eu te recunosc pe tine! o adiere de vant m-a imprastiat! nu mai sunt langa tine! mii de firicele de nisip din mine s-au dus care-ncotro si a ramas doar amintirea unui vis. sau a unei sperante!
joi, 7 ianuarie 2010
duminică, 3 ianuarie 2010
hexoral spray pentru 100 de mii pachetul de tutun... teormanean...
la multi ani 2010! am atatea sperante pentru tine, atatea vise si cam tot atatea temeri.vreau sa cred ca va fi un an mai bun. poate unde ma bucur ca 2009 s-a terminat. nu a fost un an excelent pentru noi, dar nici unul jalnic. as vrea totutsi ca noul an sa fie exact asa cum mi-l doresc eu. l-am inceput bine. am dat doua puicute schiloade pe un telefon blackberry. nu e nou, nu e model ultra, dar face trocul, nu? in bucuria mea ca mi-a iesoit tranzactia aflu ca s-au scumpit tigarile. il aud pe adi cum tuseste iar si cum isi fasaie cu srayl meu de gat, spunand ca cica ii face foarte bine. incep sa rad de el. fiecare repriza de tuse, cate o suta de mii... cam tat costa un pachet de tigari mai nou... de ce te tratezi cu hexoral spray? asta nu amelioreaza buzunarele.
semnele bune ale anului se incapataneaza sa nu apara. scumpiri peste scumpiri. 100 de mii x 30 de zile... din tigarile pe doua luni ma duc in excursie in grecia. restul de 10 luni imi fac banii de cheltuiala. se merita? eu zic ca nu. prefer albastrul curat al marii si nisipul fin pe talpi decat mareala tutunului in gat si mirosul groaznic de pe maini.
o noua repriza de tuse. s-a mai pus o suta de mii la pusculita. in ritmul asta plec de ziua mea in statele unite.
eu va rog dragii mei fumatori, sa faceti o greva masiva, de proportii si sa va lasati cu totii de fumat in semn de protesc fata de scumpirea tutunului. intre timp, eu cultiv ceva tutun bun la tara si va pregatesc niste trabuce ecologice. le vand ieftin.
apropos de tutun... ce frumoasa a fost copilaria mea cu sirurile de tutun insirate pe gard, mirosind peste tot a lipiciosul viciu. de ce acum gardul mi se pare asa de gol... i-a disparut magia aia. parca nici culorile nu mai sunt la fel de intense... nici verdele nu mai e verde, nici mirosul nu mai e lipicios, iar andrelele de insirat sunt ruginite acum. inainte erau asa de fine, batatorite de uzura si negre de la nicotina. unde au disparut gardurile pline de altadata? parca si oamenii s-au schimbat. sau poate m-am schimbat doar eu. de fiecare data cand inchid ochii imi amintesc de frumoasa mea copilarie, alergand printre lanurile de porumb la cules de fusta pasaricii pentru porc, sau prin floarea soarelui sa iau frunze pentru rate, sau prin vie, dupa primele boabe de struguri ceva mai coapte. as da timpul inapoi sa mai pot gusta macat o data o bucata de paine cu untura stropita cu sare grunjoasa, din borcanul cu sare de muraturi... iar cand primul cocos o sa cante iar dimineata vietii sa gust un bucata de carne din borcan su un ou spart alaturi si restul de mamaliga seara ramasa de cu o seara inaite. as vrea sa citesc la medeleni. mi-a placut asa de mult. imi aduce aminte de mirosul de praf de tara amestecat cu praf de copilarie. praful meu de teleorman.
imi vine in minte o melodie a lui liviu vasilica: pi la noi pi teleorman...
ma bucura atat de tare amintirile mele din copilarie. si cantecele mele teleormanene. eu vorbesc si acum ca la teleorman. folosesc cuvinte si expresii pe care nu le-am auzit decat pe la noi. mi-e drag de ai mei. mi-e drag campul verde si praful cu iz de titei. aud parca si acum motorul sondei din spatele curtii mele. cand vad oamenii jucand jocurile copilariei mele imi dau lacrimile. ce nunti frumoase au vazut ochii mei verzi... cortul pus in strada impodobit de cu o seara inainte de tinerii satului cu ghirlande de hartie creponata, carpete puse sa impodobeasca masa nasilor si a mirilor... lautarii tiganosi cantand pana in zori, tata inalt si mandru in capul mesei, picioarele vecinilor sfaraind odata cu arcucul viorii... apoi o ciuleandra atat de frumoasa, cum numai la noi am vazut. farfuria alba cu vesnicul meniu de nunta... ceapa verde taiata din gradina si branza de vaca... salamul de vara... asa de pretioase sunt amintirile mele. as muri daca as pierde jumatatea asta a mea. poate si de asta tot scriu ca nebuna aici. asta este intreaga mea viata: amintirile mele si toate sentimentele. as vrea sa mai vad morometii... sunt asa de aproape de satul copilariei mele.
semnele bune ale anului se incapataneaza sa nu apara. scumpiri peste scumpiri. 100 de mii x 30 de zile... din tigarile pe doua luni ma duc in excursie in grecia. restul de 10 luni imi fac banii de cheltuiala. se merita? eu zic ca nu. prefer albastrul curat al marii si nisipul fin pe talpi decat mareala tutunului in gat si mirosul groaznic de pe maini.
o noua repriza de tuse. s-a mai pus o suta de mii la pusculita. in ritmul asta plec de ziua mea in statele unite.
eu va rog dragii mei fumatori, sa faceti o greva masiva, de proportii si sa va lasati cu totii de fumat in semn de protesc fata de scumpirea tutunului. intre timp, eu cultiv ceva tutun bun la tara si va pregatesc niste trabuce ecologice. le vand ieftin.
apropos de tutun... ce frumoasa a fost copilaria mea cu sirurile de tutun insirate pe gard, mirosind peste tot a lipiciosul viciu. de ce acum gardul mi se pare asa de gol... i-a disparut magia aia. parca nici culorile nu mai sunt la fel de intense... nici verdele nu mai e verde, nici mirosul nu mai e lipicios, iar andrelele de insirat sunt ruginite acum. inainte erau asa de fine, batatorite de uzura si negre de la nicotina. unde au disparut gardurile pline de altadata? parca si oamenii s-au schimbat. sau poate m-am schimbat doar eu. de fiecare data cand inchid ochii imi amintesc de frumoasa mea copilarie, alergand printre lanurile de porumb la cules de fusta pasaricii pentru porc, sau prin floarea soarelui sa iau frunze pentru rate, sau prin vie, dupa primele boabe de struguri ceva mai coapte. as da timpul inapoi sa mai pot gusta macat o data o bucata de paine cu untura stropita cu sare grunjoasa, din borcanul cu sare de muraturi... iar cand primul cocos o sa cante iar dimineata vietii sa gust un bucata de carne din borcan su un ou spart alaturi si restul de mamaliga seara ramasa de cu o seara inaite. as vrea sa citesc la medeleni. mi-a placut asa de mult. imi aduce aminte de mirosul de praf de tara amestecat cu praf de copilarie. praful meu de teleorman.
imi vine in minte o melodie a lui liviu vasilica: pi la noi pi teleorman...
ma bucura atat de tare amintirile mele din copilarie. si cantecele mele teleormanene. eu vorbesc si acum ca la teleorman. folosesc cuvinte si expresii pe care nu le-am auzit decat pe la noi. mi-e drag de ai mei. mi-e drag campul verde si praful cu iz de titei. aud parca si acum motorul sondei din spatele curtii mele. cand vad oamenii jucand jocurile copilariei mele imi dau lacrimile. ce nunti frumoase au vazut ochii mei verzi... cortul pus in strada impodobit de cu o seara inainte de tinerii satului cu ghirlande de hartie creponata, carpete puse sa impodobeasca masa nasilor si a mirilor... lautarii tiganosi cantand pana in zori, tata inalt si mandru in capul mesei, picioarele vecinilor sfaraind odata cu arcucul viorii... apoi o ciuleandra atat de frumoasa, cum numai la noi am vazut. farfuria alba cu vesnicul meniu de nunta... ceapa verde taiata din gradina si branza de vaca... salamul de vara... asa de pretioase sunt amintirile mele. as muri daca as pierde jumatatea asta a mea. poate si de asta tot scriu ca nebuna aici. asta este intreaga mea viata: amintirile mele si toate sentimentele. as vrea sa mai vad morometii... sunt asa de aproape de satul copilariei mele.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
