incredere zero...

mi-e greu sa inteleg cum dupa atatia ani ai reusit sa reduci incredere mea in tine la... nimic. mi-e greu sa inteleg cum doi oameni care spun ca tin unul la altul isi pot intoarce spatele in felul asta. mi-e greu sa inteleg de ce nu poti sa spui 'imi pare rau'... si daca tot nu o spui, de ce scuipi in tot ce inseamna ceva pentru mine?

cum poti sa spui ca sunt si eu un gram de nisip in viata ta si sa fii... tu? de fiecare data ai aruncat cu pietre fara sa te gandesti nici macar o secunda la ce este in sufletul meu si toate doar ca sa te salvezi pe tine. sau sa salvezi ideea ca poate te salvezi. salvezi iluzia unui razboi castigat. razboiul cu mine l-ai pierdut de mult, fiindca eu nu m-am prezentat pe campul de lupta. nu am nimic de impartit cu nimeni, cu atat mai mult cu tine.

gandeste-te doar ca ma ranesti aiurea, fara motiv... pentru ca poti. si ca sa salvezi pielea ta tabacita de egoism si indiferenta. si ascunzi o minciuna cu o acuzatie. interesant mod de a tine aproape oamenii pe care ii iubesti.

ai castigat si tu ceva, totusi din atatia ani. ai castigat nimicenia tacerii intr-un moment in care ar fi trebuit sa fii langa mine.

doua lacrimi cad. una pentru mine si una... tot pentru mine. ti-as scrie mai multe, dar stiu ca inutilul are si el locul lui. razboiul lui alb si negru iti guverneaza gandirea, chiar daca se lumineaza la orizont. ai uitat pana si pentru ce luptai. ai uitat care era scopul castigului. stii doar ca esti in razboi. dar cu cine? cu mine? eu m-am retras din lupta de mult... iar acum... cu atat mai mult. nu cred ca m-ai ranit ca pana acum vreodata! mi-e ciuda si mi-e sila. mi-e sila de tot. de mine, de tine, de cei care vin si fara sa observe o durere mai infig si ei un cutit... de ce nu, pana la urma? rana e deschisa! spatele e gol si e inconvoiat de durere! ce mai conteaza inca o cicatrice!? razboiul este intre noi toti, doar suntem prieteni! dar stii vorba aia? cu asa prieteni, la ce bun am nevoie de dusmani? poate ca sa ne ajute sa ii recunoaste mai repede...

iar eu te recunosc pe tine! o adiere de vant m-a imprastiat! nu mai sunt langa tine! mii de firicele de nisip din mine s-au dus care-ncotro si a ramas doar amintirea unui vis. sau a unei sperante!