duminică, 20 mai 2012

ce nu m-a ucis m-a facut mai putenica!

se spune ca ce nu te ucide te face mai puternic! dar cand iti dai seama ca esti destul de puternic, incat sa nu mai fi incercat de soarta? cate necazuri trebuie sa invingi ca sa te simti de neinvins? cate suturi trebuie sa incasezi ca sa mergi mai departe nepasator? 
sincer, cred ca e o prostie! orice "nu te ucide" nu numai ca nu te face mai puternic, dar te face si mai vulnerabil. in fata ta, in fata celorlalti, in fata sortii! vei fi mereu "hipervigilent", doar ca sa te poti apara! si asa ti-ai pierdut libertatea! odata libertatea pierduta, ai pierdut jumatate din tine! cu ce esti mai puternic, in momentul in care esti jumatate de om? jumatate de vointa, jumatate de sentiment, jumatate din tot? nu mai este mult pana pierzi si cealalta jumatate, cautand sa regasesti ceva ce ai pierdut oricum: inocenta! iar cand inocenta a disparut, ti-ai pierdut si ultima urma de umanitate din suflet. mergi ca un robot, facand lucrurile pentru ca trebuie sa fie facute, fara sa ai cea mai mica putere de decizie. esti o marioneta a sortii, iar soarta, de cele mai multe ori nu ti-o faci tu! altii trag sforicelele subtiri ale vietii!
sunt satula de vorbele astea de duh, de genul celei de mai sus! sunt satula sa tac frumos si sa multumesc atunci cand mi se da m... si sa ma sterg cuminte in coltul gurii cu servetelul nou, abia scos din pachet! parintii mei nu s-au sacrificat ca eu sa fiu umilita sau sa platesc pentru greslile altora! 
de maine am sa ma reinventez! de maine am sa fiu o scorpie ordinara, care se va pune pe ea insasi pe primul lor si am sa spun verde in fata tuturor raspunsul pe care poate nu se asteapta sa-l auda! iar daca cineva a crezut ca am fost scorpie pana acum... se inseala amarnic! atele de la maini si de la picioare s-au rupt! eu nu am fost nascuta sa nu ripostez atunci cand sunt atacata, iar puterea mea nu vine din iubire, asa cum cantecele frumoase incearca sa ne prosteasca! ura si dusmania sunt noile mele prietene! cele mai bune prietene! si asa, ce nu m-a ucis m-a facut mai puternica! 

sâmbătă, 12 mai 2012

23... sau 22... sau...

a mai trecut un an? 
da! anul asta merg la scoala! incepe clasa 1. E greu. e prima data cand ceva important incepe, e prima data cand cresc dupa ce am nascut, dupa ce am facut cunostinta cu copilul meu, dupa ce am mers si am luat prima busitura impreuna. Am coborat partii de sky impreuna, am invatat sa nu ne mai temem de apa si ca nu e nimic rau in a spune "Te iubesc!"! 
anul asta fac nunta de lana. lana buna, moale, care tine de cald, te mangaie cu blandete si te fereste de orice este rau! lana alba ca spuma laptelui, catifelata. 
fac zece ani de cand merg zi de zi in acelasi loc de munca, zece ani in care am cunoscut oameni si oameni intre oameni. 
deci... sunt 6, 7, 10 sau 23? 23 sau 22? sau cine mai stie cati! trec prea repede, oricum! parca ieri a fost acum 6 ani si 7 luni, parca alaltaieri au fost 7 ani, iar cu cateva zile in urma au fost zece ani de munca! 
am primit un cadou special! un cadou la care nu ma asteptam, care m-a bucurat si m-a facut sa cred ca mai exista oameni care fac lucruri doar ca sa ii bucure pe ceilalti! fara motive, fara interese, doar din placere! iti multumesc frumos! a fost un cadou special, iar gestul tau nu am sa il uit! m-ai facut foarte fericita! 

"Ah, timpul asta! trece neiertator
Ah, scena zilei este obisnuita,
Dar ma bucur de ea
De lumina zilei ce naste
Încet un licar de curaj
Si încrederea pentru un crez.
Nu cer multe, viata, de la tine
Dar încearca macar putin
Sa ma tii în raza pozitiva
A zâmbetului meu senin
Nu cer eu multe, viata, de la tine
O liniste în suflet ce nu e
Un suflet care e departe,
Un umar pentru cazatura mea din zbor
Ah ziua de azi poate e o rutina
Dar ma bucur de ea ca exista
Multumesc, of soarta, tie
Ca vad lumina zilei
Ajuta-ma sa sclipesc,
Asemeni zânelor din povesti."