23... sau 22... sau...

a mai trecut un an? 

da! anul asta merg la scoala! incepe clasa 1. E greu. e prima data cand ceva important incepe, e prima data cand cresc dupa ce am nascut, dupa ce am facut cunostinta cu copilul meu, dupa ce am mers si am luat prima busitura impreuna. Am coborat partii de sky impreuna, am invatat sa nu ne mai temem de apa si ca nu e nimic rau in a spune "Te iubesc!"! 

anul asta fac nunta de lana. lana buna, moale, care tine de cald, te mangaie cu blandete si te fereste de orice este rau! lana alba ca spuma laptelui, catifelata. 

fac zece ani de cand merg zi de zi in acelasi loc de munca, zece ani in care am cunoscut oameni si oameni intre oameni. 

deci... sunt 6, 7, 10 sau 23? 23 sau 22? sau cine mai stie cati! trec prea repede, oricum! parca ieri a fost acum 6 ani si 7 luni, parca alaltaieri au fost 7 ani, iar cu cateva zile in urma au fost zece ani de munca! 

am primit un cadou special! un cadou la care nu ma asteptam, care m-a bucurat si m-a facut sa cred ca mai exista oameni care fac lucruri doar ca sa ii bucure pe ceilalti! fara motive, fara interese, doar din placere! iti multumesc frumos! a fost un cadou special, iar gestul tau nu am sa il uit! m-ai facut foarte fericita! 

"Ah, timpul asta! trece neiertator
Ah, scena zilei este obisnuita,
Dar ma bucur de ea
De lumina zilei ce naste
Încet un licar de curaj
Si încrederea pentru un crez.
Nu cer multe, viata, de la tine
Dar încearca macar putin
Sa ma tii în raza pozitiva
A zâmbetului meu senin
Nu cer eu multe, viata, de la tine
O liniste în suflet ce nu e
Un suflet care e departe,
Un umar pentru cazatura mea din zbor
Ah ziua de azi poate e o rutina
Dar ma bucur de ea ca exista
Multumesc, of soarta, tie
Ca vad lumina zilei
Ajuta-ma sa sclipesc,
Asemeni zânelor din povesti."