inceputuri noi

de atatea ori m-ai ocarat seara de seara, crezand ca mai este nevoie sa imi spui tot ce am trait impreuna in anii ce au trecut... am trecut prin timpuri frumoase si vremuri rele. e adevarat, ai fost langa mine. nu m-ai lasat niciodata la greu. ai fost umarul pe care am plans atunci cand am ramas singura... atunci cand genunchii mi-au tremurat. tu m-ai purtat din spital in brate, atunci cand moartea se pregatea sa ma infranga. tu mi-ai dat sa mananc cand nu aveam putere sa ma ridic. tu mi-ai aranjat culcusul confortabil si firele televizorului sa stau linistita in puful aruncat pana vei veni acasa... da... ai facut toate lucrurile astea pentru mine. si multe altele pe care nu stiu daca sa le repet. pot sa insir pagini cu lucrurile frumoase pe care le-ai facut. linistea pe care o aveam acasa, siguranta ca daca voi da foc casei nu vei tipa la mine... mi-aduc aminte cand am lovit masina... niciodata nu mi-ai spus nimic....
as vrea sa pot avea puterea sa dau timpul inapoi... sa nu repet greselile trecutului. sa fim ca atunci cand eram doar noi si alma in parc la moghioros, in apartamentul ala de doi lei care tie nu mi-a placut niciodata... dar ce a fost a fost.... timpul ne-a facut sa luam decizii... unele bune, altele rele.
nu stiu ce sa iti spun mai mult...

bradut...

ma tot gandeam ce melodie sa atasez... o melodie de iarna, un colind, o melodie funny... una care sa spuna ce simt eu acum... ce simt eu acum? sunt impartita in doua... in trei... in patru... in cinci mii de bucati...
am impodobit bradutul... primul an fara brad natural... primul an in care mi-a izbucnit copilul in plans, pentru va pleca cu tatl ei... doua case... azi aici maine dincolo.... craciunul unde... unde vine Mosul? cand... eu unde voi fi.... Gugu unde va fi...

prietenei mele...

cred ca atunci cand te-am vazut pentru prima data era tot candva prin octombrie. eram asa de prinsa in ale mele incat cu greu te-au auzit cand m-ai strigat pe strada. mi-a placut de tine de cand te-am vazut. mi-a placut zambetul tau, la fel de larg ca si al meu si faptul ca nici tie nu-ti place sa te ascunzi dupa boscheti ca sa fi tu insati! am vazut in tine multe lucruri care ma caracterizeaza pe mine si m-am bucurat ca am intalnit un om care sa imi semene atat de tare!
au trecut de atunci aproape trei ani! trei ani pe care i-am petrecut impreuna, la bine si la greu! trei ani minunati care sper sa se inmulteasca inzecit! imi place faptul ca intre noi nu sunt secrete, ca ne putem spune orice si chiar daca ne suparam una pe cealalta, ne trece aproape imediat. nu m-as supara pe tine niciodata in asa fel incat sa nu mai vreau sa fiu prietena ta... tu esti prima la care fug atunci cand am o bucurie de impartasit sau un necaz de plans.
ma uit cateodata la tine si ma bucur atat de tare ca esti prietena mea, incat las capul in jos si mai inghit o gura din paharul meu bere. mi se pune un nod in gat gandindu-ma ca poate, la un moment dat, viata ne va duce departe una de alta... cautam adesea atatea lucruri in viata incat uitam sa ne bucuram unii de altii. sper sa nu uit niciodata sa ma bucur de prietenii mei, iar ei de mine.
azi e ziua ta! nu as vrea sa vezi ziua de azi ca un pas inainte spre batranete, asa cum ai spus tu! as vrea sa vezi aceasta aniversare ca un pas inainte spre multii ani de bucurii pe care ii putem trai impreuna, dincolo de toate necazurile cu care destinul ne incearca. norii vin deasupra oricarui cer senin, dar nu uita, ca dincolo de nori este intotdeauna un senin asa de curat incat lacrimile nostre se usuca aproape instantaneu.
atunci cand mi-ai spus ca ziua ta este pe 21 octombrie mi-au dat lacrimile, exact ca si acum... si printre frunzele astea frumoase care au facut covoare de culori pe strada mea va vad pe amandoi, pe tine si pe tatal meu, cum mergeti inainte, zambind, tarandu-va picioarele printre frunze... sunt atatea coincidente in viata noastra incat nici nu stiu cum sa le descriu. parca si natura tine azi cu tine. este o zi superba. parca totul iti ureaza sa ai o viata minunata! sper ca toate visele tale sa se implineasca! ma gandeam la niste calitati care sa te reprezinte... ceva cu care sa te descriu mai bine, sa iti spun ce insemni tu pentru mine. nu pot sa-ti spun decat ca tu esti prietena mea... prietena mea din totdeauna si pentru toti anii care vor veni de acum in colo!
la multi ani, prietena mea draga!

dor... si dor si dor

A vazut azi o fotografie a unei colege de la nunta ei. Dansa cu tatal ei. Ma gandeam la bucuria asta… de a dansa cu tatl tau la nunta ta…. Eu nu am avut bucuria asta. Tatal meu nu a putut fi fizic langa mine nici cand m-am casatorit, nici cand am nascut-o pe Bria, nici cand am divortat, nici cand am reusit in viata si nici atunci cand am lovit cu fruntea peretele din fata mea.  M-a intristat… stiu ca sunt zece ani de atunci… zece ani, care pentru mine sunt ieri.
Ieri am vorbit ultimaoara cu el la telefon si ne-am dat intalnire. Ieri l-am cautat si nu mi-a raspuns. Ieri am ramas singura.ieri am luat decizii... unele bune, altele extrem de proaste. Si daca ieri s-a intamplat totul, cum pot eu, astazi, sa scriu despre tipologii de personalitate cand eu insami nu stiu unde au

trecut zece ani din viata mea... am divortat. Am divortat din dorinta de a ne elibera. Numai ca eliberarea noastra a stricat planurile celor din jurul nostru. Fiecare a avut un punct de vedere, pe care nu a ezitat sa si-l exprime, ca si cum faptul ca noi suntem cei care trecem prin perioada nefasta e nemarginit mai putin importanta decat trauma pe care am adus-o celorlalti. Singura care are dreptul sa aiba o opinie si sa si-o exprime este Brianna. Ea este victima nevinovata a greselilor noastre. Ea este singura care ne poate judeca. Fie ca o va face acum sau mai tarziu, nu ii voi reprosa niciodata taria de a-mi spune adevarul. Am sa i-o respect si am sa o sprijin asa cum eu nu am avut sansa. Cine stie care ar fi fost prezentul meu, daca la altar m-ar fi condus tatal meu...  sunt atatea intrebari... la unele nici nu vreau sa stiu raspunsul. As fi vrut doar ca Brianna si Theo sa poata sa isi cunoasca bunicul. I-ar fi iubit cu siguranta pe amandoi. Pe Brianna pentru pragmatismul ei, iar pe Theo pentru sensibilitatea lui. Ar fi fost un bunic implinit si fericit care si-ar fi rasfatat nepotii. Sunt sigura ca s-ar fi suparat pe mine cand as fi ridicat totunul la ei. M-ar fi certat. Si-ar fi aprins o tigara si ar fi tras cu patos din ea. As fi inteles ca e suparat si poate as fi lasat-o mai moale. Fara vorbe. Eu care sunt un om care vorbeste, care exprima orice sentiment prin cuvinte, o histrionica veritabila, as fi inteles limbajul trupului lui. Imi este asa de familiar si acum, dupa atata vreme. Era o zicala pe care colega mea nu si-o aminteste exact... e ceva cu “10 ani, ca maine ca maine trece...”... cati 10 ani trebuie sa mai treaca??? Spune mereu cineva drag mie ca nu si-a dorit niciodata o prietena psiholoaga... to late, my love.... Zarurile providentei sunt deja aruncate. psihologul  este aici si are probleme, ca orice alt psiholog... :)))) 

si uite asa...in loc sa scriu despre radicalizare sau despre tipologii comportamentale am ajuns sa scriu despre tata... iar... 

asta inseamna ca dorul de el e nemarginit! 

in eter... te iubesc si imi lipsesti! 

dor de tine....

in timp ce veneam spre casa ma napadeau lacrimile. as vrut sale las sa curga ca nebunele pe obrajii mei, dar mi-a fost rusine de ceilalti... 9 ani de zile mi-a fost rusine sa plang de dor. mi-a fost rusine sa urlu, atunci cand sufletul mi se rupe in mii de bucati si vantul mi le imprastie in toate colturile. umblu ca nebuna de atata vreme sa te gasesc.... umblu fara sa accept ca nu mai esti cu mine. umblu si alerg.... 
ce sa sarbatoresc azi? aniversarea celei mai bune prietene sau faptul ca nu mai esti cu mine? 
mi-e dor si mi-e greu si azi,la fel ca atunci.nu s-a schimbat nimicsi nimic nu doare mai tare ca faptul ca nu esti aici langa mine sa ma iei in brate si sa imi spui ca totul va fi bine, ca ma pot baza pe tine, ca nu ma vei parasi niciodata... ca oriunde am fi, ne vom gandi unul la altul... ca te vei impaca cu fetele, ca le vei spune si lor ca le iubesti, asa cum ai facut-o cu mine. 
cum sa merg mai departe, daca eu am ramas in trecut? stii ca inca astept sa ma suni... astept inca sa te vad acasa. 
cum sa uit daca nu am invatat sa traiesc fara tine?

renastere

as vrea sa ma mai nasc o data. as vrea sa am sansa de a o lua de la inceput. sunt atat de multe lucruri pe care le-as face altfel... atatea lucruri pe care le-as face mai bine, mai devreme, mai curate... as incerca sa ma apropii de parintii mei mai mult, sa ii cunosc, as vrea sa imi valorific mai bine capul asta plin de idei care sar una cate una precum schizofrenicilor ideile geniale... mi-as trai tineretea altfel... m-as bucura de rasarit mai mult decat o fac acum si poaterasaritul nu ar insemna doar inceputul unei alte zile. poate ar insemna o noua sursa de inspiratie, de viziune, de putere. acum este doar ceasul despteptator, care se confunda de atatea ori cu ceasul bilogic si care ticaie asa de tare... tic-tac, tic-tac!  

cine ar fi langa mine? probabil ca nimeni! si m-as bucura de singuratatea plina a vietii mele. poste as alege ca probleme de genul afterschool sau alte chestii de genul sa nu faca parte din viata mea. as fi ramas o vreme doar eu cu mine. o vreme in care sa imi plang parintii, prea repede plecati de langa mine.as fi lasat barbatii sa ma curteze si sa ma iubeasca, asa cum o fac in romanele scriitorilor rusi. as fi avut o slujba care sa ma faca sa visez noaptea raspunsuri la intrebarile  vietii.as fi avut copii? poate nu! sau poate da... cine stie cum ar fi fost sa ma fi nascut eu prima in familia mea... sau a doua. cine stie cum ar fi fost daca as fi plecat la studii in strainatate... cine stie cum ar fi fost daca nu dadeam bir cu fugitii sau daca nu aveam sa cunosc oameni care mi-au ranit sufletul. as fi ramas intacta? as fi ramas pura si inocenta? as fi fost eu su m-as fi transformat? 
am crezut anul trecut ca am primit o noua sansa. poate ca am primit-o.dar cum ma educ sa nu mai facaceleasi greseli mereu? stiu... am inteles... eu trebuie sa fiu pe primul loc. dar... sunt atatea lucruri nespuse... lucruri prefacute. lucruri care exista fiindca asa e viata... nedreapta, uneori. sunt egoista? poate... pentru mine? cine
stie?               

cat de singur poti sa fii atunci cand esti singur?

pare aiurea dar, cat de singur poti sa sinti atunci cand esti, in realitate singur?
sunt momente in care nu ma deranjeaza ca sunt singura.stiu ca fiecare om de langa mine are intr-un fel sau altul viata lui, problemele lui si necazurile lui. am crezut o vreme ca am devenit orfana cand a murit tata. am simtit atunci ca am pierdut un umar pe care as fi putut sa ma sprijin. mama nu a fost prezenta in viata mea mai niciodata, cu atat mai mult sa imi ia apararea cand am avut nevoie sau sa imi intinda o mana de ajutor.
mi-au luat aproape 34 de ani sa imi dau seama ca eu, de fapt, am fost orfana toata viata! tata era mereu plecat la serviciu, erau saptamani in care nu il vedeam, mama care desi era prezenta, nu se ocupa de noi... spatele meu a fost mereu dezgolit si gata sa primeasca biciurile vietii. si a primit. si pe masura ce primea am urcat pe treptele singuratatii. am ajuns acum la un stadiu al singuratatii pe care nu stiu daca il mai pot depasi. mi-e greu sa respir aerul asta care nu are nimic familiar si stiu ca nu aduce nicio bucurie. nici azi, nici maine... nu am nimic bun de asteptat. nu se va schimba nimic niciodata.voi ramane acelasi orfan amarat, stiut de toti, la indemana oricui vrea sa imi faca un rau! ma intreba cineva de ce mi se pare tot timpul ca cineva are ceva cu mine si de ce sunt in defensiva asta e raspunsul! eu nu ma am decat pe mine sa ma apar! azi poti sa imi spui ca esti langa mine, ca nu imi vei intoarce niciodata spatele, iar maine ma ranesti prin patru cuvinte! daca as mai avut un gram de incredere, s-ar fi dus definitiv! e bine ca nu aveam si stiam ca sunt doar vorbe in vant!  asa am mai descoperit o fata a singuratatii! tot gasesc, una cate una, in fiecare zi! ma intreb oare cate sunt... ce forma au, ce durere iti aduce!
cat de singura ma simt azi? atat de singura incat nu mai pot zambi incat ceilalti sa creada ca totul e k! pe o scara de 1 la 10? 9! sunt sigura ca maine cineva va gasi o modalitate de a-mi arata cum arata singuratatea de 10!!