ani la rand am alergat dupa frumuseti ale lumii... dupa lux, comoditate si confort. a trebuit sa trec prin momente grele sa inteleg ca dincolo de ceea ce credem noi ca este important in viata, este viata insasi. un copil care isi face o codita chiliana in cap, care alearga liber pe plaja, care isi pune pijamaua si trage fermoarul sacului de dormit. dimineata... auzi clinchenit de scoici. strangi in brate patura facuta sul sub tine si tragi cu urechea la valurile mariii care spun o poveste. poate este povestea luniii care a rasarit la Est, ca un bulgare de foc portocaliu.. oare este rasaritul mai frumos?... lenes deschizi ochii... prin raza de lumina care te gadila in ochi, in fata ta se ridica El. mandrul soare.. mai putin colorat ca iubita lui... mai lenes si mai arzator. de ce nu am vazut rasaritul pana acum? de ce nu m-am bucurat de lume?
crezi ca ai prieteni? :)) noi cu cortul in mana.. nu stiu nici de unde sa incep, nici ce forma are si, cu atat mai mult, cum se poate instala... si vine ajutorul. vine ajutorul neconditionat de la o familie incercata de viata... de la un barbat care abia poate merge din pricina unor probleme la coloana vertebrala. se apleaca, leaga legaturile, prinde cuiele.. ma gandesc sa ii recopensam cu o bere ca si cum mersul cu cortul este ceva low cost!
nu refuza. stam linistiti pe plaja si depanam. de fiecare data cand cineva de langa noi a plecat la magazin a intrebat daca avem nevoie de ceva. :)) weekendul viitor, cand am fost la 5 stele... niciun vecin nu m-a intrebat nimic. nu se cade sa intri in vorba si sa legi prieteni la 5 stele.
aud iar clincaitul linistitor... nu stiu cat e ceasul... nici nu imi pasa... imi este bine. ma bucur cu ochii inchisi de sunetele naturii.
imi fac curaj... as bea o cafea... mare, cu lapte... sa miroasa a proaspat, a etiopia. a natura...
cortul meua este decorat tot cu melci de mare insirati pe guta. vantul ii mangaiei usor si ii face sa cate cantece de dragoste.
copilul meu frumos, cat am dormit eu, sa nu ma deranjeze, a cautat cu tatl ei melci... i-au legat bine si i-au pus ca atunci cand briza va adia sa ma faca sa ma simt bine.
ei sunt viata mea.
am intrebat copilul unde i-a placut cel mai mult...
a stat si s-a gandit. viata libera din vama veche o retine sa raspunda. e obisnuita altfel, dar nu a fost niciodata cu adevarat libera pana acum. oare codita va putea ramane la perisor si cand incepe scola :) copil frumos! libertatea nu este pentru oricine.
ca un facut, nu am putut inalta lampioane, desi nu eram de acord cu simbolistica metamorfozata a ideii de amintire. va veni un moment, cand va fi vremea... sa aprind o lumina si sa o inalt spre cer in memoria cuiva drag. am sa ma rog ca pacatele vietii pamanetesti sa fie uitate si iertate si, dincolo de greseli, sa conteze doar sinceritatea si curatenia sufletului.
nimic pe lumea asta nu este intamplator... nici vantul care sufla in asa fel incat sa te simti liber nici tradarea celor ce au motive sa vrea a se declara prieteni. intrebarea de la scoala... ce am invatat noi azi?
sa fim liberi prin ai lasa pe ceilalti sa isi faca propriile alegeri. niciodata nu stii cand poti taia aripile unui inger.
Pentru ingerii mei: Fuqia si Adrian. fara voi vantul nu bate, marea nu canta, iar eu... in afara de faptul ca i am fucking crazy, nu pot fi free!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu