discriminarea are genul feminin

e dimineata. se aud pasii copilului in casa. s-a trezit. este prima data cand, pe ziua de azi, sunt discriminata. imi parasesc partea mea de pat, la fel de calda ca si cea din dreapta patului. trebuie sa merg sa pregatesc biberonul cu lapte si sa stau motind in fata calculatorului in timp ce copilul se uita linistit la televizor. oare eu nu dormeam la fel de bine? am uitat, eu sunt femeia... fac cafeaua si pentru el. oare sunt iar discriminata? aici am ceva dubii. imi place sa ii fac cafeaua dimineata. e un fel de alint. plecam in oras. e frumos afara. pe sosea... clacxoane. ciudat. sa fie pentru ca sunt femeie? ma simt iarasi discriminata, mai ales pe sosea. sau, mai bine zis, tocmai pe sosea. in zilele bune nici nu-i bag in seama pe cei care se cred mult mai talentati in arta sofatului decat mine, doar ca pe langa cele doua podoabe din pantaloni mai au si chelie in frunte. altadata ma fac sa ma simt umilita... umilita doar pentru ca sunt femeie. merg spre parc cu copilul. se aude, undeva in spatele meu, ceva despre ce bine arata mamica... ma intreb iar de ce dumnezeu a lasat prostia sa infloreasca mai mult in creierul barbatilor. unii dintre ei ar trebuie sterilizati la nastere, sa nu mai perpetueze aceasta calitate. un politist ma opreste pe strada si-mi retine permisul... pentru ca am masina galbena. sa fie oare din cauza culorii la masina? este evident... ma gandeam intr-o zi de ce la serviciu treburile cele mai usoare le fac barbatii. poate pentru ca punctul lor de salarizare este mai mare decat al femeilor? sa ma simt iarasi discriminata? nu ar mai conta, nu, pentru ca, zilnic, sunt dicriminata la fiecare jumatate de ora, doar pentru ca sunt femeie. eu, cea care fac ca totul in lume sa functioneze, eu, femeia, cea care naste minunatii de copii cu care barbatul se mandreste - ca doar e copilul lui - eu, femeia, care stie sa hraneasca barbatul, sa-l faca sa miroasa bine, sa ii aduca zambetul pe buze, eu, femeia, care fac treburile cele mai grele, eu, femeia, care as putea la jumatate din timp sa fac tot ceea ce face el, eu, femeia, de 50 de kile care fac cat trei barbati la un loc... adica eu care sunt net superioara lui sunt discriminata pentru ca...? pentru ca sunt eu - femeia.
stiu in sufletul meu ca inferioritatea barbatilor ii face sa apeleze la lucrurile pe care le au la indemana sa faca femeia sa se simta umilita, mica, neinsemnata. de cele mai multe ori singurele diferente care inclina balanta in favoarea lor sunt cele legate de forta corpului si de statura. asta nu da dreptul nimanui sa minimalizeze ceea ce este, cu siguranta, centrul lumii.
padurea are uscaturi si de-o parte si de alta. sa nu creada cineva ca nu sunt barbati super ok sau femei nevrotice si labile. sunt, poate la fel de multe ca si barbatii. insa noi, celelalte, nu trebuie sa fim judecate pentru cele 1% dintre femeile care cred ca sunt, in realitate, barbati prinsi in corpul unei femei. iar daca o femeie se dovedeste a fi de-a lungul vietii o fraiera, nu este pentru ca asa s-a nascut. este pentru ca a avut in jurul ei un dominator fraier care a stiut sa-i stearga toate urmele de demnitate din inima. si pentru asta ma simt iarasi discriminata, pentru ca eu stau dreapta chiar si atunci cand ceilalti, barbati sau femei, se inclina. m-am simtit discriminata de cand eram mica. poate primele semne de constiinta le-am avut in clasa a treia cand, imediat dupa revolutie, seful clasei a devenit subit un baiat al carui tata era maior in armata. eu devenisem deja paria scolii. stigmata, cea pusa la zid din cauze care nu aveau nicio legatura cu mine. cum ii explici unui copil de 9 ani ca plateste pentru ca parintii si-au facut meseria lor? aratandu-le celorlati ca sunt niste nimicuri. seful clasei s-a dovedit a fi pana la final un ratat. din toate punctele de vedere, in timp ce eu... sunt inca mandra de ceea ce sunt eu si de ceea ce am invata de la parintii mei, securistii.
va saluta cu drag o blonda naturala, care conduce excelent cu tocuri de 12, care gateste, care face copii superbi, care munceste mult si care are timp sa zambeasca mereu si care cateodata mai are doua-trei minute libere sa mai scrie cateva randuri si pe aici.