in spatele ochelarilor de soare

mi-e tare greu sa inteleg ce poti vedea cu ochelari de soare intr-un magazin sau in parchet. cu atat mai mult, seara, intr-un parc, cand soarele deja s-a culcat de vreo ora. cateodata, imi vine sa rad. altadata, ma face sa ma umplu de nervi si sa le spun direct 'ca sa vada toata lumea ca esti un cretinoid, nu trebuie sa faci lucruri deosebite. e vizibil cu ochiul liber!'
ma uimeste si ma dezamageste dorinta de a epata a romanilor. suntem singura natie din cate am vazut eu care dorim atat de mult sa parem ceea ce nu suntem. nu mai stim sa vorbim romaneste, dupa o luna de zile plecata in afara, mergem cu ochelari de soare pe timpul serii, ne cumparam haine de firma, dar nu avem un chior in buzunar, mergem la cluburi de fite, doar ca sa ne facem o imagine, imi cumpar o masina scumpa, dar nu am bani sa ii schimb farul...
in fond, nu conteaza cine suntem noi de fapt, ci ceea ce cred ceilalti. reputatia este o chestie de vita si de moarte! chiar trebuie sa ma intereseze ce spun altii? niciodata nu m-a preocupat foarte tare aspectul asta si sper sa nu o fac nici de acum incolo.
rar ai o discutie cu cineva care sa nu se refere la el ca fiind 'domnul director' sau doamna doctor sau sa iti dea de inteles despre pozitia lui. poate am uitat cu totii ca nu functia conteaza, haina, ochelarii, pantofii sau geanta. poti sa ai haine de firma, pantofi super si poseta scumpa, ca daca mi-ai vorbit despre tine ca fiind doamna director, discutia noastra s-a terminat. nu sunt atat de taranca sa ti-o spun atunci, dar fii sigura ca a doua sansa nu mai ai. sper sa reinvatam sa ne vedem lungul nasului, cu totii, si sa nu mai credem ca tot ceea ce facem noi este poleit cu aur. modestia care candva caracteriza poporul roman cred ca era un mit. eu nu am vazut asa ceva, in romania contemporana. suntem o natie de patachine si de figuranti!
va salut din spatele ochelarilor mei de soare, cu filtru UV!