joi, 20 septembrie 2012

clasa I

am inceput clasa I. off... mai bine ramaneam la pregatitorare toata viata mea. vartejeala intre afterschool-ul invatatoarei, al scolii si seminternatul a zapacit parintii dornici ca copilasii lor sa fie notati in functie de cati bani se cheltuiesc lunar in buzunarul unuia si al altuia. copilul meu merge la semi-internat. cand ridica manuta nu este pus sa raspunda. firesc, fiindca nu cotizeaza la niciun buzunar. am convenit cu mine sa las o saptamana sa treaca sisa mai vorbesc si cu alti parinti sa vad care este treaba. daca si dupa  saptamana lucrurile vor sta in acelasi fel, iar "stefi" va fi cel care va raspunde de cele mai multe ori, sedinta urmatoare cu parintii va fi un spectacol. pentru mine unul hilar... ma si vad urcand pe podium in fata clasei :)). pentru domnii avocati sau pentru alti parinti nu stiu ce stari va provoca sau daca ei sunt pregatiti sa aibe mamica oana in clasa. mamica oana este o mamica deosebita pana vine vorba de copilul ei. atuncis-ar putea ca multi sa aiba neplacuta placere de a cunoaste o alta persoana care pare mai bine decat sunt in realtate cu adevarata femeie crescuta in rahova. cine nu stie... spun acum: pot injura o ora fara sa ma repet si culmea, fara sa jignesc!
as vrea sa am bani multi. as vrea sa pot duce fata mea inteligenta si frumoasa la o scoala particulara, unde sa stiu sigur ca sistemul nu mi-o pierde. as vrea... mi-as da viata pentru educatia ei. dar nu pot. si stau neputincioasa acum in fata tastaturii si ma gandesc la cum sa fac sa castig mai multi bani. este pacat de un copil deosebit sa fie umilit inca din prima zi de scoala. 
umilita m-a simtit si eu. ochiul format a vazut cum "doamna" vorbea pe un ton deosebit de familiar parintilor. stia prenumele copiilor si zambea exact cui trebuia.
probabil ca sedinta cu parintii a dat-o nitel pste cap. nu se astepta sa i se spuna in fata anumite lucruri. faptul ca nu a scos niciun sunet cand eu am obiectat la anumite probleme cu care nu am fost de acord a fost momentul in care in ochii mei si-a recunoscut vinovatia. 
un om corupt prins cu mata in sac nu poate decat sa taca atunci cand este invins cu propriile arme. 
am crezut ca intr-o scoala buna, copilul meu va avea o sansa. sansa sper sa nu se numeasca pregatire in particular! am sa ii scriu doamnei o recenzie negativa! o merita. nu pentru profesionalism - caci este o invatatoare deosebita - ci pentru faptul ca s-a lasat corupta!  

vineri, 7 septembrie 2012

vis de vara

Am visat in timp ce ma uitam
Sus pe cer, la stele
Chipul tau frumos si blond
Cu parul cret, inele.

mi-ai zambit si am vazut
printre buze de matase
gurita mica si firava,
gene negre, lungi, sfioase.

am intins mana si si mi-ai gangurit
stiind cu bucurie
ca bratele moi si iubitoare
aduc doar o feerie.

Te-am ridicat si te-am privit
Si am stiut pe loc
Ca tu esti sufletul meu cel nou,
copilul din vis implinit.

O noua sansa de-a iubi,
O viata incepe iara
Si odata cu a ta
Traieste si a ta mama.

Prin parul blond si plin de ineluse
Citesc linistea de-a fi
Mamica a doua mici fapturi
Cu zambete dulci, ghiduse.

Alaturi de sora ta
Imi impliniti la maxim viata
Si stiu ca numai amandoi
Veti putea invinge soarta.

Am sa va iau de manute
Si am sa va conduc frumos
Spre viata ce am dorit mereu
Sa o aveti amndoi.

Esti doar un vis, in clipa asta,
Vis de vara trista,
Dar poate vara urmatoare
Vei fi o mare sarbatoare.

Te vom iubi si astepta
Cu inima mica, stransa,
Pana vom stii ca tu vei vrea
Sa vii in familia noastra, restransa.


Si daca voi primi, in dar
Viata iara sa-o traiesc
Sa stii iubitul meu copil
Ca am sa fac tot ce se poate,
ca intr-o zi, sa te intalnesc.

durere


O analiza, doar atat, si viata parca a incetat.
Totul s-a oprit pe loc
Nimic nu a mai miscat.


Am simtit o greutate, cum sufletul imi frange,
Cum pamantul prinde viata
Si de sub picioare fuge.

O groapa mare s-a surpat si am cazut fara sa vreau
Si strig aiurea ajutor
Stiind doar… ca nu vreau sa mor.

Citesc in camera de garda, pe fuga, biopsia
Si simt cum maine a disparut
Lasand in spate doar furia.

Eu am sa mor atunci cand am sa cred eu….
Nu am sa las o boala idioata
Sa-mi inghita intr-o clipita
Intraga mea viata, toata!

Ma uit in jurul meu sperand
sa intalnesc un cunoscut,
Dar rezultatul m-a tintuit,
Si strig, dar stiu ca nu ma mai aud.

Soptesc incetisor, cu lacrmi mii curgand
Cine va avea grija de copilul meu,
Cand eu voi fi murind.

Cine va mangaia obrazul ei firav
Cand eu voi de mult
Un biet vestejit cadavr.

Nu ma las! Ma ridic si plec, stergang in graba lacrmi!
Viata e doar a mea si am sa o petrec pe toata
Cum e scris in datini.

Nu am sa las o boala sa ma tina de-o parte
De copilasul meu iubit, de visul meu de vara!
Am sa inving, chiar de-ar fi sa flamanzesc!
Caci nimic nu e mai important decat ca eu sa traiesc!

marți, 4 septembrie 2012

flori de cires



Cine ar fi crezut, in urma cu doar o luna,
cand vantul sarat imi facea buclele blonde sa zburde,
ca totul se va sfarsi rapid, iar mii de lacrimi ude
vor spala obrajii mei plini de ciuda.

Cine ar fi spus ca in spatele zambetului meu
boala isi face zi de zi culcus,
Iar eu, gandind la copilasul meu mereu
Nu am sa pot face fata acestui urcus.

Ce am sa-I spun cand am sa mor?
Cum va intelege cat imi va fi de dor?
Cum sa ii explic ca maine, pentru mine,
este doar speranta ca ei ii va fi bine?

Cate flori de cires vor inflori
Pana va uita vocea mea?
Cate gutui vor cade in fata casei
pana mirosul nu va mai adia?

Poate vor fi zile cand isi va dori
Ca ciresul sa vestejeasca,
iar gutuiul Sa nu mai lasa in urma lui
mirosul cu esente de tamai!

Cine o va proteja atunci?
Cine ii va sfatui sufletul pierdut?
Oare am facut tot ce am putut
Sau am lasat destinul sa ma bage in mormant!

Ma doare… nu numai sufletul
mi-e pironit de neputinta!
Ma doare corpul si n-o pot imbratisa!
Si mi-e greu sa las secundele sa treaca
Cand stiu ca dincolo numai e nimic
Din ceea ce ma astepta.

Maine a devenit o utopie!
Corpul se destrama intr-o poezie!
Durerea ma face sa stiu ca inca mai traiesc
Si scriu, sperand ca va stii cat o iubesc!

Sunt mii de lacrimi care cad intr-una
Si le strig sa se opreasca
Fiindca mi-au ranit sufficient de mult inima
Inainte ca ea sa inceteze sa mai traiasca!