Totul s-a oprit pe loc
Nimic nu a mai miscat.
Am simtit o greutate, cum sufletul imi frange,
Cum pamantul prinde viata
Si de sub picioare fuge.
O groapa mare s-a surpat si am cazut fara sa vreau
Si strig aiurea ajutor
Stiind doar… ca nu vreau sa mor.
Citesc in camera de garda, pe fuga, biopsia
Si simt cum maine
a disparut
Lasand in spate doar furia.
Eu am sa mor atunci cand am sa cred eu….
Nu am sa las o boala idioata
Sa-mi inghita intr-o clipita
Intraga mea viata, toata!
Ma uit in jurul meu sperand
sa intalnesc un cunoscut,
Dar rezultatul m-a tintuit,
Si strig, dar stiu ca nu ma mai aud.
Soptesc incetisor, cu lacrmi mii curgand
Cine va avea grija de copilul meu,
Cand eu voi fi murind.
Cine va mangaia obrazul ei firav
Cand eu voi de mult
Un biet vestejit cadavr.
Nu ma las! Ma ridic si plec, stergang in graba lacrmi!
Viata e doar a mea si am sa o petrec pe toata
Cum e scris in datini.
Nu am sa las o boala sa ma tina de-o parte
De copilasul meu iubit, de visul meu de vara!
Am sa inving, chiar de-ar fi sa flamanzesc!
Caci nimic nu e mai important decat ca eu sa traiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu