cockteil de iarna...

am avut doua zile minunate acasa. este asa de multa zapada afara... am iesit cu bria la plimbare cu saniuta... m-am tranformat pe loc in calutul ei 'inhamat' care trebuia sa fuga tareeeee-tareee prin zapada! a fost o draguta! ma uitam la ea cum se impiedica intentionat ca sa cada in zapada moale! ii placea asa de mult joaca incat spunea in ultima clipa ca a inghetat, cand manutele ei mici erau deja degerate! i le-am luat in palmele mele si i le-am incalzit! a mancat un covrig brasovean pe drumul spre casa, molfaindu-l incet si incalzindu-se putinel la caldura lui! ii auzeam fasaitul de la costumul de sky... fas-fas... si scartaitul zapezii sub talpile ghetelor noastre! doua zile minunate!

am impodobit bradutul... globulete portocalii, rosii si tarcate, cu beteala aurie! casa arata minunat anul asta. mosii din geam stralucesc iar colindele se aud mereu. miroase bine! miroase a paine calda si a vin fiert cu scortisoara!
ce frumoasa era perioada asta cand eram eu copil... cate sperante adunam, cate vise si cata bucurie! nu stiu de ce, dar intotdeauna la sfarsitul anului imi aduc aminte de rapiditatea cu care trec anii... parca ieri eram o copilita blondina fara griji... unde au disparut vremurile alea asa de repede incat nici macar nu-mi mai aduc aminte de ele? vreau sa fiu iar fara griji... sa fiu iar linistita, sa rad in voie si sa ma gandesc doar la lucruri frumoase! prea repede trec anii... prea multe uit... prea putine lucruri ma bucura!

a venit azi intr-o vizita de sponsorizare nepotul meu cel mare! este cu doua capete mai mare decat mine, daca nu chiar cu mai mult. imi aduc aminte ziua in care el s-a nascut... de ziua eliberarii comuniste... 23 august 1987... acum este un barbat in toata regula.

vreau ca timpul pentru mine sa stea pe loc! vreau sa raman asa cum sunt! vreau sa raman la 20 de ani si sa nu imbatranesc niciodata! nu vreau sa ma transform in mama sau in tanti... nu vreau sa-mi spuna fetele de 16 ani din bloc 'sarut mana!'... vreau sa fiu nemuritoare!

ma bucur de mine in zilele astea. ma bucur de iarna, de perioada asta minunata si vreau ca nimic sa nu-mi tuobure visul meu frumos! poate ca nu e asa tot anul, dar acum... vreau sa visez. sa visez cu ochii deschisi. sa visez frumos la craciun, la bucurie, la prieteni, la zambete si la glume!

va astept cu colinda... pe toti! va astept cu cozonac cald, facut de mine! cu vinisor ros' fiert... cu drag si cu iubire! un cocteil cu miros de iarna si cu gust de dragoste! un cocteil cum numai in bratul unui prieten poti gasi!

sarbatori fericite tuturor!

Miros de iarna…

Parca dintr-o data a venit iarna peste mine. M-a luat pe nepregatite. M-am trezit in pantofii mei rosii mergand pe trotuarul inghetat. Ceasul de pe bordul masinii arata – 1 grad… prima zi de ger din anul asta. mirosea a lemn… a fum… a iarna… a iarna la tara. Auzeam in sufltul meu cum pocneste incetisor lemnul in soba de teracta maronie. Daca nu ar fi fost zgomotul infernal al orasului as fi jurat ca sunt iar in poarta noastra de la tara si in cateva minute am sa intru in camera copilariei mele cu carpeta pe perete, iar de undeva se va auzi un colind frumos. Miroasea asa de bine… a iarna… a liniste… a colinde si a nuci cu covrigi. Poate – daca dadea norocul peste noi – a Eugenie cu crema de cacao. Frigul imi trecea prin pardesiul subtirel, nepregatit pentru gerul care a venit dintr-o data si pentru cele cateva fulgusoare subtirele si firave de nea care cad! Trag iar aer in piept si ignorand totul din jurul meu, ma bucur iar de raceala asta asa de placuta! Simt ca pot sa merg acasa fara resentimente si sa ii privesc pe cei dragi mie ca si cum ieri nu s-a intaplat nimic.

As merge in casa sa beau un vin fiert! As manca o bucatica de friptura facuta pe frigare, in soba. As gusta incet o tuiculita de pruna… clocotita cu zahar si piper. Iar ca in casa sa miroasa a dragoste si iarna as pune in cutor un mar cu scortisoara deasupradupa care as presara cateva bobite de zahar pe aragaz! E timpul sa merg sa ma uit de brad. As vrea sa facem din toate lucrurile astea niste clipe minunate de familie. Momente petrecute impreuna, bucurandu-ne unul de celalalt. Bucurandu-ne ca sunt aici, cu totii, sanatosi, linistiti.

De ce oare avem mereu nevoie de cate un moment anume sa ne dam seama ca ne iubim? Nu putem sa ne iubim pur si simplu? Sa ne iubim chiar daca in casa nu miroase a brad si a scortisoara? De ce nu putem sa ne privim in ochi in fiecare zi sis a uitam cine a gresit primul? Sa ne luam in brate si sa ne sarutam doar pentru ca ne iubim. Vreau sa mergem impreuna san e cumparam cateva globulete pentru anul asta. cateva cordelute de beteala si sa radem impreuna. Sa mergem la patinoar impreuna, sa mancam vata pe bat sau kurtos kolak in cismigiu. Vreau sa ne iubim! Sa ne iubim in fiecare zi, de parca in fiecare moment ar fi craciunul! Undeva, intr-o casa, se aude un cantecel care acompaniaza luminitele colorate ale instalatiei de pom. Zumzaitul asta, un pic gajait, ca si cum bateriile ar fi pe terminate, mi se pare cel mai linistitor lucru al iernii!

As vrea sa ninga… sa ninga incetisor… sa cada… cate un fulgusor! La geam sa am flori de gheata, iar… iar voi… voi sa chicotiti pe langa usa, inainte de a sari pese mine in pat sa-mi dati putere sa ma ridic! Mai avem zece zile pana la ajun…

vreau ca imposibilul sa devina realitate!

ascult muzica. inca nu stiu ce titlu am sa pun azi. ma las purtata de gandurile mele si scriu pur si simplu. scriu despre mine, scriu despre bria, despre adi, despre mama... iarasi mama... ea este o problema a mea pe care nu cred ca am sa o rezolv, pentru ca ea refuza sa colaboreze. cel mai bine pentru mine ar fi ca ea sa dispara din viata mea fiindca imi face extrem de mult rau, dar la tine legata de ea prin bria...

trec mai departe. s-a schimbat melodia. schimb si eu dispozitia. ascult o melodie despre dragoste! zambesc si inchid ochii! vad marea... doamne cat de mult imi place marea! imi place sa simt nisipul sub talpi... imi place sa stau si sa ascult valurile. albastrul ei ma linisteste si ma face sa simt asa de speciala si fericita! m-am simtit excelent vara asta la mare... excelent! ma uitam pe niste poze... vad in ochii mei bucurie. eu as trai pe malul marii fericita toata viata mea. daca proastele obiceiuri din copilarie nu m-ar face vanitoasa sau snoaba, m-as duce si m-as angaja chelnerita pe o plaja ca aia la care eu visez. noaptea as duce tavi pline cu bere si as canta cot la cot cu chitaristul invitat pentru seara aia, iar ziua as sta la soare cu picioarele infipte bine in nisip, ascultatnd melodiile marii... ce viata frumoasa ar avea si bria mea... fara griji idioate care sunt legate toate de ce si cum spun altii, de cum arati, de ce gandesti sau cu cine esti prieten. ce fericit ar fi aditza cu o bere rece in mana, fara sa isi faca griji legate de invitatul de azi sau cel de maine sau fara sa ii zbarnaie telefonul in continuu... rata la casa ar disparea ca prin minune si eu as fi fericita.

vreau sa evadez din inchisoarea asta in care traiesc. i-as lua pe amandoi de mana si i-as obliga sa lase totul in urma si sa plecam pe malul unei mari unde nimic nu ne poate rani. asta vara erau tereasele pline de tineri care enisera sa lucreze pe perioada verii in statiune... i-am urat. ii urasc si acum. erau liberi. erai tineri si faceau cu viata lor ceea ce vroiau. eu nu stiu daca am am facut ceva in viata mea pentru ca asa am vrut eu. stiam ca ce se vrea de la mine si am incercat sa le ofer pe tava, desi m-am rasculat de multe ori. insa nici cand m-am rasculat nu am facut ce am vrut eu. am facut ce ii durea pe ei. acum ca citesc ce am scris imi dau seama ca de fapt nici nu aveau legtura cu mine lucrurile pe care le faceam. am mers la liceul de limbi straine fiindca se cereau limbile straine la vremea aia. am facut jurnalistica pentru ca asa as fi avut ocazia sa spun povesti care nu-mi apartineu, dar era nevoie de cineva care sa o faca. m-am angajat pentru ca asa era cel mai bine pentru mine...

lucrurile la care eu am visat s-au facut numai pe jumatate sau au ramas doar un vis. si acum ma simt la fel cateodata. cateodata adi ma face sa ma simt iar adolescent si tpate sentimentele alea de miniscul imi revin in suflet. de cele mai multe ori nici nu are intentia de a ma face sa ma simt asa. numai tonul vocii ma face sa ma simt iar pusa la colt si mi se face frica. nu stiu de ce anume mi-e frica.

as vrea ca eu sa fiu cea care are fraiele vietii in mana. nu mai vreau sa decida nimeni pentru mine. sunt lucruri pe care eu le fac pentru ca vreau sa ii bucur pe ceilalti. toate lucrurile alea ma bucura si pe mine. nu despre astea vorbesc. vorbesc despre viata asta care imi joaca feste mereu... nu eu am decis de cine si cand sa ma indragostesc, nici cand sau cum sa se termine povestea mea de dragoste, nici cand sau cum apare copilul meu pe lume... ma simt mica cand ma gandesc la lucrurile astea. atat de mica incat as vrea sa ma duc la mine in camera si sa stau in intuneric.

fericirea are chipul tau... vreau ca fericirea sa aiba chipul meu. eu sa fiu cea care conteaza. eu sa fiu cea iubita. eu sa fiu cea pentru care se fac sacrificii. eu sa fiu cea care... eu sa fiu propria mea stapana. ce dracu' inseamna asta? inseamna sa fiu singura... nu vreau sa fiu singura. veniti cu mine?

mi-as face bagajul, as inchiria apartamentul si as pleca. as duce o viata boema. as scrie si as citi, m-as plimba. as sta cateva luni la mare, cateva luni in anglia vesnic verde... ce frumos as scrie in anglia mea verde cu drumuri pietruite.

de ce nu o fac? mi-e frica. nu am invatat sa traiesc asa cum imi dicteaza inima. eu traiesc dupa cum imi dicteaza constiinta. 'trebuie' este verbul care ma caracterizeaza.

vreau sa invat sa am curaj sa-mi traiesc viata liber! vreau sa invat iar sa traiesc! vreau sa respir iarba proaspat taiata si aer sarat de mare. vreau sa am mainile murdare de pix sau degetele cu bataturi de la tastatura. vreau sa am casa plina de carti si sa se auda muzica in toate camerele. ce dracu ma impiedica sa cumpar un sistem de boxe care sa-mi faca pe plac? 'trebuie'... trebuie sa fac atatea alte lucruri inainte...

nothing else matters... eu de ce nu pot sa traiesc asa? ce ma tine legata de niste reguli pe care oricum le resping?

ce ma tine sa sun la omul care mi-a oferit un job sa vad daca accepta propunerea mea? teama ca ma va respinge? sa ma respinga! teama de rautatea colegilor? sa fie rai! vreau sa invat si eu sa fiu rea! vreau sa invat sa fiu mult mai artagoasa decat sunt, sa fiu mult ai egoista decat sunt si sa calc pe cadavrele colegilor daca asta inseamna ceva bun pentru mine! vreau, dar nu o fac... pentru ca nici asta nu e ceea ce eu vreau. dar as as putea sa-mi castig independenta. independenta... pare ceva... imposibil.

vreau ca imposibilul sa devina realitate!

doar o nuielusa de mos nicolae

imi aduc cu tristete in suflet mosii mei din copilarie... parca ma vad si acum cum imi lustruiam ghetele mele maronii date cu un pic de ceara pe la fermoar ca sa mai se traga si sa nu cedeze, putin jupuite in bot... imi doream din toata inima sa primesc ceva in ele de mos nicolae... orice... cred ca eram in clasa intai cand am primit acele ghetute maro... stiam ca nu exista mos nicolae sau mos craciun, dar asa credeam eu ca iubirea parintilor se va revars asupra mea... crema de ghete in cutia maro... luam cu o perie si le frecam pana aproape nu se mai vedea diferenta de culoare din varf... odata asezate langa ocglinda mare atarnata pe perete ma culcam sperand... adormeam gandidu-ma la dulciurile pe care am sa le gasesc dimineata in ghete... au fost atatea dati in care nu am primit nimic... poate ca ghetele maro su fost inlocuite cu altele, dar in ele mosul tot nu a lasat nimic...

ma gandesc ca poate nici eu nu eram usa de biserica... poate ca faceam si eu nazdravanii... dar chiar asa de rea eram incat nu puteam sa primesc niciun cadou atia ani? ciudat... tiumpul a intors roata! anul asta si eu intentionez sa nu-i dau nimic briei de mos nicolae, in speranta ca va intelege ca suntem suparati pe ea si ca va incerca sa ne inteleaga si pe noi... ma doare sufletul sa ii ranesc inimioara ei care asteapta... si spera... si stiu ca eu la randul meu spuneam ca, chiar daca am fost obraznica... puteam si eu sa primesc ceva... orice!

spre deosebire de mama mea, am incercat sa ii explic de mai multe ori unde greseste... mi-a promis ca se va indrepta... am ramas tot la stadiu de 'am sa... promit!' si eu am promis ca fata mea va fi gata de viata cand va iesi din mainile mele! nu am sa-i intorc spatele niciodata! prefer aceasta lectie acum... pentru ca mai incolo toti mosii sa vina cu daruri din plin pentru ea!

oare si in cazul meu la fel s-o fi intamplat lucrurile? inclin sa cred ca nu! au fost prea multe sarbatori uitate si imbuibate in aburi etilici! cateodata cand miroase a vopsea proaspata, simt parca inca mirosul de crema de pantofi! nu stiu de ce ghetele mele maro sunt cele de care imi amintesc de fiecare data!

as fi vrut asa de tare sa gasesc in ele... macar o nuielusa! asa as fi stiu ca desi suparati pe mine, mi-au dat totusi un semn! nuielusa nu s-a aratat nici ea! poate nu am meritat-o nici pe aia... sau poate ca ei nu m-au meritat pe mine! si pentru asta...

bria... lacrima de azi este baza de fier a miilor de zambete de mai tarziu! mos nicolae nu te va uita niciodata! o niuelusa minunata, poleita cu argintiu va sta in ghetutele tale rosii... o lectie ca sa stii ca nu este bine ceea ce faci... poate un moment dur pentru tine, dar este un moment in care parintii tai iti spun ca te iubesc si ca se preocupa de tine! niciodata nu va fi altfel decat acum!