luni, 14 decembrie 2009
Miros de iarna…
Parca dintr-o data a venit iarna peste mine. M-a luat pe nepregatite. M-am trezit in pantofii mei rosii mergand pe trotuarul inghetat. Ceasul de pe bordul masinii arata – 1 grad… prima zi de ger din anul asta. mirosea a lemn… a fum… a iarna… a iarna la tara. Auzeam in sufltul meu cum pocneste incetisor lemnul in soba de teracta maronie. Daca nu ar fi fost zgomotul infernal al orasului as fi jurat ca sunt iar in poarta noastra de la tara si in cateva minute am sa intru in camera copilariei mele cu carpeta pe perete, iar de undeva se va auzi un colind frumos. Miroasea asa de bine… a iarna… a liniste… a colinde si a nuci cu covrigi. Poate – daca dadea norocul peste noi – a Eugenie cu crema de cacao. Frigul imi trecea prin pardesiul subtirel, nepregatit pentru gerul care a venit dintr-o data si pentru cele cateva fulgusoare subtirele si firave de nea care cad! Trag iar aer in piept si ignorand totul din jurul meu, ma bucur iar de raceala asta asa de placuta! Simt ca pot sa merg acasa fara resentimente si sa ii privesc pe cei dragi mie ca si cum ieri nu s-a intaplat nimic.
As merge in casa sa beau un vin fiert! As manca o bucatica de friptura facuta pe frigare, in soba. As gusta incet o tuiculita de pruna… clocotita cu zahar si piper. Iar ca in casa sa miroasa a dragoste si iarna as pune in cutor un mar cu scortisoara deasupradupa care as presara cateva bobite de zahar pe aragaz! E timpul sa merg sa ma uit de brad. As vrea sa facem din toate lucrurile astea niste clipe minunate de familie. Momente petrecute impreuna, bucurandu-ne unul de celalalt. Bucurandu-ne ca sunt aici, cu totii, sanatosi, linistiti.
De ce oare avem mereu nevoie de cate un moment anume sa ne dam seama ca ne iubim? Nu putem sa ne iubim pur si simplu? Sa ne iubim chiar daca in casa nu miroase a brad si a scortisoara? De ce nu putem sa ne privim in ochi in fiecare zi sis a uitam cine a gresit primul? Sa ne luam in brate si sa ne sarutam doar pentru ca ne iubim. Vreau sa mergem impreuna san e cumparam cateva globulete pentru anul asta. cateva cordelute de beteala si sa radem impreuna. Sa mergem la patinoar impreuna, sa mancam vata pe bat sau kurtos kolak in cismigiu. Vreau sa ne iubim! Sa ne iubim in fiecare zi, de parca in fiecare moment ar fi craciunul! Undeva, intr-o casa, se aude un cantecel care acompaniaza luminitele colorate ale instalatiei de pom. Zumzaitul asta, un pic gajait, ca si cum bateriile ar fi pe terminate, mi se pare cel mai linistitor lucru al iernii!
As vrea sa ninga… sa ninga incetisor… sa cada… cate un fulgusor! La geam sa am flori de gheata, iar… iar voi… voi sa chicotiti pe langa usa, inainte de a sari pese mine in pat sa-mi dati putere sa ma ridic! Mai avem zece zile pana la ajun…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu