23...

m-ai intrebat azi in ce data suntem. am raspuns aproape mecanic ca 24, dupa care am realizat... trece timpul. pierduta in gandurile mele nu m-am gandit la noi. nu regret nimic din ce a fost. cei mai frumoasi ani ai vietii mele, alaturi de voi. 

Ar fi urmat anul de bronz... bronz frumos, cald ca o raza de soare pe care o prinzi in palma. il stragi bine in mana ta si se transforma in rachita. 

nu a fost sa fie bronz, dar toti anii de lana calda, moale, de zahar ce iti lasa buzele moi, lemn pe care au rasarit din neant flori, pielea fina a atingerii, apoape la fel ca bumbacul fin... a ramas o hartie pe care odata scria... 

avem si astazi o hartie... poate nu am bronzul la indemana sa pictez... dar am amintirile tuturor anilor. au fost ani frumosi. 

indiferent de rezultat... undeva pe interiorul unui cerc scrie ceva... 23.07...