spunea zilele trecute sora mea despre un var al nostru. s-a prapadit, desi tatal lui nu este unul dintre preferatii mei, mi-a fost mila de el. niciun parinte nu ar trebui sa isi ingroape copilul.
as vrea ca melodia asta sa nu se termine niciodata. imi place atat de mult incat oricat de des as pune-o pe repet nu este suficient.
imi da o putere nebuna. ma face sa visez si sa sper. as vrea ca sentimentul asta de putere sa nu se termine niciodata. cine altcineva ma vede mai frumoasa decat sunt eu? cine altcineva ma alinta asa?
as vrea ca azi sa nu se termine si mereu sa ramanem imbratisati. la ce imi trebuie maine cand te am acum? nebunul de alb a luat regina neagra in bratele sale si nu-i mai da drumul, nu-i asa?
as vrea ca parul sa nu incarunteasca. sa ramana la fel de blond ca intotdeauna, iar manuta mica care ma strange in fiecare dimineata de mana sa ramana mica si pura. sa nu se otraveasca cu lucrurile lumesti.
as vrea ca noaptea sa nu apuna niciodata. zorii de zi sa uite sa mai rasara, iar florile din soare sa nu mai planga cu lacrimi de ceata. as vrea ca frunzele sa nu mai danseze cu vantul, iar fulgii de zapada sa nu mai planga in palma mea atunci cand ii prind.
am sa las capul pe spate si am sa inchid ochii si am sa ascult cum linistea asta de bine imi spune un secret.
Pentru Adrian si Fuquia, Nordul si Sudul meu. fara voi nu are rost nimic!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu