copiii au nevoie de noi

pentru prima data in ani de zile am tinut un bebelus in brate si i-am dat sa manace. o fetita pe care mama ei a vrut sa o abandoneze si, cu ajutorul voluntarilor, a fost convinsa ca cel mai bun lucru pentru ea si pentru minunea ei este sa fie impreuna. o splendoare de copil. roz in obraji, cu ochisorii verzi.. gene luni. o papusa. am gasit-o stans cuminte intr-un cosulet de vanzare la GarajeSales in favoarea fundatiei care are grija de mamici si copilasi. m-a amuzat.... scaioca in care minunea asta mica isi rodea de zor manutele costa 30 de lei. am intrebat daca e cu bunusul la pachet:)! nu sunt mare iubiroate de bebelusi. cu greu am crescut propriul meu bebelus, dar astazi... cand am luat-o in brate... cand a deschis gurita sa ii dau sa manace si s-a uitat in ochii mei, am inteles ca sunt lucruri mai importante decat nimicurile cu care ne plangem noi zilnic. o mana de om, fara aparare se uita direct in ochii mei gangurind cu o incredere dureroasa. am pupacit-o dulce pe la gusita, gadiland-o si m-a rasplatit cu cel mai sincer zambet posibil. cu o strangere a intregului corp si cu un chiot care m-a facut sa rad in hohote.
cateodata vin trista de la astfel de actiuni. ma intristeaza faptul ca acesti copilasi spera.... si poate in capusorul lor stiu c totul este doar o speranta. cu toate astea, am sa  fac in continuare. vreau sa ii ajut sa isi gaseasca drumul in viata. stie sa infrunte raul si sa stea cu capul sus.
pana la urma ce insemnam noi? nimic, daca nimeni nu isi aduce aminte de tine.
ma bucur ca ii pot ajuta, chiar daca vin acasa si plang o ora! lacrimile mele curg petru ca nu pot sa ajut mai mult!
am fost saptamana trecuta la casuta copiilor mei! Printesa a invatat sa sparga o nuca, sa scormoneasca dupa miez si sa se bucure de lucruri simple. m-am simtit linistita. azi am cheltuit ultimii bani pentru copiii din casuta. stiam ca unul are nevoie de incaltari, ca o fetita nu are hanorac...
orice le-as duce nimic nu valoreaza mai mult decat imbratisarea curata pe care o primesc de fiecare data. un capusor lipit de coapa mea. o manuta ica care cauta sa ma prinda de degete. niste ochisori vioi care se ascund de privirea mea. sase copilasi dragi care asteapta sa fie iubiti.
ma bucur ca pot ajuta.
ma bucur ca ii pot ajuta.
ma bucur ca ii voi putea ajuta si pe altii.
sunt un nimeni daca din ceea ce eu am nu impart cu ei. ce rost are sa ma plang de mine...  cand am sase suflete care asteapta sa vina Jo.
poate niciunul dintre voi nu v-ati gandit sa fiti voluntar la astfel de casute... este nevoie de noi. noi avem nevoie de ei si copiii nostri vor invata ca viata nu inseamna ipocrizie.
k. recunosc. eu sunt snoaba. sunt snobul despre care se scrie in carte. ipocrizia, insa, nu e de mine.
daca aveti ocazia, dati o mana de ajutor.

fara poze. urasc genul asta de rugaminte. uite eu ce am facut... poza.... fa si tu!
fa si tu daca simti! fa si tu daca crezi ca poti sa aduci un strop de fericire unor copilasi fara vina!