despre oameni...

si eu si tu am cunoscut de-a lungul timpului sute de oameni. oameni intre oameni. unii modesti, altii impertinenti. unii pe care i-ai placut din prima, altii fata de care ai simtit o adversitate de neimaginat. toti au lasat in sufletele noastre semne. ca micile cratere de pe lunisoarele mele. cratere mici, cratere mari. toate sunt in functie de durata "apropierii" sau de dimensiunea pe care noi insine o dam acesteia. eu am avut intotdeuna obiceiul, prost, e adevarat, sa fac din tantar armasar si sa tratez oamenii cu care am venit in contact ca pe niste apropiati. probabil ca este clar pentru toti ca si rata dezamagirilor a fost pe masura.
obisnuiam sa-i consider pe ceilalti vinovati, cand in realitate eu eram cea care le dadeam nas. din motive mai mult sau mai putin realiste.
si cum prostia odata instalata, ramane pe viata impregnata in cortexul nostru, ma uit in continuare la oameni. ma fascineaza modul primitiv in care gandirea simplista ii face sa creada cu toata rasuflarea ca ceilalti cred gogosile lor. dupa care imi vine in cap intrebarea care ramane vesnic fara raspuns: oare o fac intentionat sau doar nu-si dau seama? lipsa identitatii proprii ii fac sa fie asa de superficiali sau este o lupta interioara nedescoperita de individ?
cu totii avem momente in care incercam sa ne regasim. am avut si eu momentele mele. oboseala si grijile m-au facut sa iau viata de la inceput, sa implantez un nou mod de gandire, sa adopt strategii cu care nu eram obisnuita si cu toate astea sa supravietuiesc. dar am facut-o in liniste. doar eu si familia mea am stiu. nu ne-am spalat rufele in public si nici nu am cautat compasiune pe prietenul internet. sa cauti ajutor nu e nimic jicnitor. dar atunci cand cei care te sustin sunt oameni saraci cu duhul, fara sufulul personalitatii ce rost are ajutorul lor? stai drept omule si infrunta-ti viata creata de tine! singur! nu trebuie sa stie ceilalti ce, cat, cum, care si de ce! ajungi sa pari patetic. cel putin in viziunea mea. ceilalti lingusitori pot sa te scarmene incetisor pe spate si, pentru moment, sa te simti mai bine. doar esti bagat in seama. dar cu toate astea... eul tau care este? poate nici tu nu mai stii, fiindca i-ai pierdut urma atunci cand ai incercat sa multi centrul atentiei in alta parte, zidul fiind asa aproape de tine incat te simteai strivit.
sunt doua zicale care isi gasesc locul aici.. cea cu strugurii la care nu ajunge vulpita si cea cu paiul din ochiul vecinilor!