new bond...

mama... iar ajung cu gandul la biata mama. e clar ca a dus o viata nefericita. ca toata viata s-a luptat cu ea, cu noi, cu tata, cu personalitatile noastre, cu nevoiele si cu necazurile. nu a stiut sa ne faca sa stim ca ne iubeste si asta ne-a invatat si pe noi sa le tranmitem copiilor nostri. asta a fost legamantul pe care ni l-a lasat mostenire. am iertat-o. am fost in iad, m-am perpelit in smoala fiebinte a dezamagirii, a inutilitatii si a neputintei, dar am reusit sa supravietuiesc. nu imi va arata nici maine ca ma iubeste si cu siguranta ca nu mi-o va spune, dar din experienta mea dureroasa am invatat ca trebuie sa invat sa iubesc copilul meu pe intelesul lui. 

e adevarat. au fost vremuri grele. vremuri in care nu se putea discuta cu mine, vremuri in care am spus cuvinte grele, mult prea grele pentru un copil, vremuri in care eram cazuta in genunchi si nu stiam incotro sa o iau. 

am invatat de atunci, pas cu pas, cum sa vorbesc cu ea, cum sa ii explic lucruril in asa fel incat sa ma inteleaga. am invatat sa o ascult si cel mai important lucru, am invatat sa o inteleg si sa o respect. am gasit puterea sa invatam impreuna sa scriem de mana, sa citim carticele pentru copii, sa ne jucam in apa sau sa vedem prima stea cazatoare din viata ei, intinse pe un sezlong, pe malul marii, in toiul noptii. 

cea mai mare bucurie pe care o poate trai un parinte este atunci cand vede cum copilul lui vine plin de speranta spre el, cu bratele larg deschise, stiind ca acolo va gasi alinare, indiferent de greseala facuta. 

rasplata pentru durerea mea? o dorinta pusa in fata sfantului spiridon. o dorinta de copil inocent. care si-a dat dreptul de a-si dori pentru sine ceva, numai ca multumeasca. sa spuna in flul ei "te iubesc"!

mi-au dat lacrimile cand mi-a spus despre dorinta ei si sub pretextul durerilor de ochi provocate de soarele puternic, am scapat cu basma curata. m-am lasat pe vine i-am sarutat obrajii rozalii de la soare si i-am multumit pentru gestul ei. bunatatea acestui copil m-a uimit inca o data. mi-a spus ca ea poate sa-si mai puna si altadata dorinte, dar ceea ce-si dorise pentru mine, poate la anul nu mai putea fi realizat. m-a pupat si ea, m-a strans in brate si a spus cele mai dulci cuvinte pe care un copil le poate spune parintelui sau "te iubesc, mami!". 

si eu o iubesc si incerc in fircare zi sa mai invat cate ceva in asa fel incat sa pot in orice moment sa ii arat cat de mult inseamna ea pentru mine. 
cum as putea imparti iubirea asta care ma doare la doi? e imposibil! e ceva de neimaginat! sa nu-mi spuneti, voi cei care aveti doi, trei copii ca gresesc! nu gresc delo, in felul meu. iubirea mea se imparte doar la unul! si va fi mereu canalizata, fara defavorizari si nedreptai spre unul singur. copilul meu!