viata din spatele blocului

sunt asaltata in ultima vreme de nostalgicii comunisti care viseaza cum se jucau ei frunza in spatele blocului sau elasticul. campionatele de lapte gros sunt in delung regretate, fara sa ma i vorbim de faptul ca stateam ca niste animale inchisi in case, singuri, de la 6 ani, poate chiar mai devreme, fiindca parintii erau plecati la serviciu. 
si eu am jucat frunza, far sa fiu supravegheata de parinti in spatele blocului si numai un miracol m-a ferit sa nu fiu acum 6 metri sub pamant datorita marilor mele"calitati" de gimnasta pe care le repetam la bara de batut covoare. parintii mei nu aveau habar ce prostii faceam eu in fundatia policlinicii care se construia langa noi, in timp ce ei stateau linistiti in casa. nu sunt nostalgica dupa vremurile alea. vreau sa stau in casa, sa-mi supraveghez copilul care descopera internetul si se adapteaza secolului XXI. ea nu mai citeste, asa cum am facut-o eu, dex-ul pe hartie, vechi din anul 1985, plin de praf si insemnari. cauta direct pe google orice are nevoie. ioi explic cat e de periculos sa jace lapte gros, cum trebuie sa-si protejeze coloana vertebrala, cum  membrele sunt fiave, ca doar de aia si l-a rupt mana la locul de joaca, fara sa o tranteasca cineva la frunza. 
cu toate astea... cultura din spatele blocului a evoluat. copii de altadata au ramas prinsi in acelasi loc. au trecut doar de la un joc inofensiv de vulturii si porumbeii la o vere racoritoare si un pachet de semninte, langa o piscina gonflabila. 
ma mira si sunt indignata de faptul ca copii continua sa-si traiasca copilaria in spatele blocului, cu atat mai mult cu cat parcul este  la 5 minute de mers pe jos de noi. mica comunitate formata in spatele blocului, pare sa aiba mijloacele finacaiare necesare unei culturi cat de cat actualizata, din moment ce se joaca Wii pe o plasma de 104 cm. 
ma intreb... ce te tine legat de spatele blocului? ce este asa de placut incat nu parastesti zona de siguranta? 
eu intru in fibriilatii ca nu-mi ajunge timpul sa vad toate lucurile pe care as vrea sa le vad. in doua biete zile libere pe saptamana ce sa fac mai intai? cum sa ma impart sa fac cat mai multe lucruri? cum sa fac copilul meu sa ia contact cu cat mai multe opinii si medii? 
aseara am sarbayorit aniversarea nepotelului meu, dupa care am mers prin centrul vechi. copilul, clar dupa noi. parea in largul ei. si-a comandat un cockteil :D. m-am bucurat pentru ea. m-am bucurat si pentrunoi. am inteles ca, oricat de necopti am fost noi cand am avut-o, am putut sa-i insuflam cateva principii sanatoase. nu nesparat legate de bautura :)). au fost multe momente in care ne-a uimit cu maturitatea in care a juc=decat micile ei dileme, legate de dragoste, de cum sa te comporti, de ce trebuie sa faci, de cum sa iti petreci timpul. 
Nu vreau (a se lua seama ca am scris cu litere mari) ca fetita mea sa stea nici macar 5 minute in spatele blocului! covorul se coji de seminte imi face sila si ma simt un strain intre vecinii mei. aud cateodat sobolanii umbland pe la subsol si mi-i si imaginez cum, noaptea, atunci cand toata lumea doarme, colcaie nestingheriti prin locurile pe unde un copil care abia incepe sa mearga cade in poponet. pune manutele jos si se ridica copacel. apuca un codru de paine data de la un strain care trace pe strada si viata merge inainte. nu pentru mine! 
eu si familia mea traim alta viata!