e zece fix. in ultima vreme tare des ma uit la ceas la ore fixe. in adolescenta vanam orele fixe. era semnul clar ca cineva te iubeste. acel cineva te facea sa te simti specil. erai important pentru "cineva". acum ma uit iar la ceas, e zece si un minut. nu mai sunt importanta decat pentru mine, atunci cand nu uit de mine. si chiar daca uit de mine, tot nu conteaza. pentru nimeni. pentru orice nemultumire exista un repros care poate fi aruncat in fata. cum poti sa fii special pentru cineva in conditiile astea? cine moare de dorul meu? de mult nimeni nu mai asculta o melodie si sa se gandeasca la mine. de ce trebuie sa traim asa putin? de ce nu ne e lasat sa traiam tineretea pana la 70 de ani, dupa care sa vina linistita maturitatea. sa te asezi la casa ta, sa iti faci o familie. sa stii ca ai "murit" suficient. sa ai timp sa te saturi de "moarte".
iar cand nu esti langa mine, plang la fiecare pas.
noaptea imi aduce in minte chipul tau surazator,
daca ar fi sa nu mai fiu cu tine,
of, doamne,
mai bine ar fi sa moooooor!
mai bine ar fi sa moooooor!!!!"
asa de multe ghilimele in seara asta... asa de multe sensuri pentru cuvinte care ce ar trebui sa spuna? chiar asa... ce ar trebui sa spuna?
iar la granita. daca spun, te supar, daca tac, ma supar, daca scriu afla lumea. daca nu scriu, ma intristez. daca sunt trista rostul vietii mele simte si o supar si pe ea. as vrea sa ne oprim mereu la a fi "orice"! sa nu facem pasul spre a ne cunoaste. sa putem fi neoameni, fara sa ne temem. cred ca asa am fericiti cu totii. si tu si eu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu