Reconversie..

reconversie in loc de retrospectie. la ce bun o retrospectie.... ar fi o retrospectie a unui an in care am invatat ca nu mai trebuie sa cred in bunatatea oamenilor. am fost o naiva. oamenii nu sunt buni. oamenii sunt rai si vor sa spele rautatea si indiferenta lor prin imagini false ale bunatatii, fie care e vorba de a descoperi divinitatea sau a umanitatii. 

si eu sunt la fel de rea. sunt invidioasa, neiertatoare si judec. judec fiecare greseala si uit sa o iert. sau poate nu mai vreau sa iert. poate eu sunt cel mai rau dintre toti oamenii. 

asa ca am decis sa uit de tot si de toate. schimb rautatea oamenilor prin lipsa lor. eu, la mine acasa, cu ai mei, ne vom proteja de cei ce asteapta ca cineva din umbrele sperantelor sa vina si sa le ofere garantia bunatatii si a izbavirii. 

ce rost are sa spui cuvinte frumoase, atunci cand mainile ti-au stat tepene pe langa corp, in loc sa ajuti un suflet. poate au si cuvintele rostul lor, dar cu siguranta au si o limita. degeaba aud te iubesc, daca eu stiu ca sunt vorbe purtate in vant, spuse din obligatie sau din obisnuinta. 

prefer doua brate calde care sa ma stranga in brate cand lacrimile dau navala peste ochii mei cand ma simt neputincioasa atunci cand as vrea sa mut muntii.

ar trebui sa invat ca muntii nu se muta din loc, ca trecutul nu se schimba, iar viitorul nu inseamna promisiuni. ar trebui sa invat sa iubesc mai mult pe cei de langa mine, desi langa mine nu a ramas decat o mana de oameni. ceilalti au preferat sa se priveasca in oglinda si sa spuna "ce frumos, bun si fericit sunt eu! ce teatru pot sa joc, doar ca ceilalti sa creada ca am o viata speciala!"

reconvertesc viata mea banala pe sinceritate. reconvertesc toate fotografiile zambitoare si scumpe pe o dupa-amiaza cu copiii mei, 

schimb saracia mea in putere pentru Cercetasa in nevoie si pentru toti copiii care sunt in necaz. 

schimb cuvintele pe care nu mi le-ai spus niciodata pe linistea de a nu le mai auzi niciodata. cu siguranta va exista o grasuta, slabuta, inalta, slaba sau oricum ar fi ea care sa iti fie mai aproape decat propria ta sora. 

schimb toate gandurile rele in speranta. 

va fi un an nou minunat. 

va fi un an plin de bucurii alaturi de ai mei. vom lupta impreuna sa fim un pic mai buni decat am fost anul trecut. 

incepe anul taurului. asa ca taurul ia viata in coarne si promite ca va incerca sa prinda in palma lacrimi si sa le stranga in pumn. se vor transforma in zambete si vise implinite. 

Nu exista decat doi Poli in lume care sunt calea si drumul meu! 

Nimic nu este mai linistitor decat sa fiu cu Nordul si cu Sudul meu! de aici imi iau puterea de a merge mai departe, de a lasa in urma dezamagirea si de a spune "Multumesc!". Multumesc! 

a venit toamna... eu sunt ca greierasul din poezie care canta si canta cat e soare afara, ca si cum razele soarelui ma hranesc si imi dau putere. imi plipseste verdele curat din aprilie si florile de mar din mai... galbenul din iunie, caldura care face ca doua broboane de sudoare sa cada agale de pe fruntea mea si sarea marii sa se usuce pe corpul meu. imi lipseste augustul cel vantos, cu zile calde si nopti racoroase... care iti spune in secret ca septembrie e dupa colt. si apoi vine roscatul - galbui... caldut, primitor. imi place sa merg in parc sa stau la o soparlica cu fata la soare sa ma alinte. sa aud ultimele povesti de dragoste ale frunzelor.
a venit toamna. este asa de frig incat nici nu vreau sa cobor din patul meu cald. si daca cobor... acelasi drum batut de atatia ani il iau... am ajuns sa cunosc masinile din trafic. la ce semafor va iesi de pe straduta un "bemveu" cu aceeasi culoare la masina ca a mea, sau ce tramvai voi intalni la cea mai cretina intersectie pe care o cunosc.
a venit toamna. magazile sunt pline de arbori, arbusti si flori care ma cheama sore ele... le-as cumpara pe toate sa le plantez... :))) un vecin avea o vorba... poate m-o ajuta si pe mine Dumnezeu! si de-eo fi sa ma ajute am sa imi fac un mic paradis verde, pictat cu trandafiri galbeni, portocalii, roz si rosii... rosii ca lacrimile veninoase.
am avut azi lacrimi veninoase... de dispret. am incercat sa nu judec... sa urmez calea pe care am ales-o, dar pentru o secunda m-am pierdut in rautate. nu era prima oara cand eram dezamagita de aceeasi persoana, dar azi... azi mi-a picat rau. mi-am dat seama ca sunt singura si ca jocul se da care pe care. si daca e sa jucam dur... am spus eu vreodata ca muschii mei nu se pot incorda? :D
mie imi place sa lovesc puternic. brusc. zambind si cel mai important... cand nimeni nu se asteapta. imi place la nebunie jocul asta, dar cel mai mult imi place sa il joc eu. in hora mea, eu detin controlul si eu spun scripcarului cand sa se opreasca. me, and me alone...
in anii in care am predat sa am bani de scoala am fost cel mai implinita profesional. poate de asta caut si acum sa ma ghidez spre curtea plina de castani... sunt patrua ani de cand ma tot plimb pe acolo, cautandu-mi de treaba... la anul mai fac un contract de 3 ani... ce poate fi mai frumos decat sa vina un copil la tine sa te iti spuna ca are nevoie de TINE, sa se uite in ochii tai fara sa clipeasca, cu pupilele dilatate de emotie... nimic nu se compara... pe vremuri erau pantalonii purtati suflecati deasupra gleznelor... acum este "doamna... ahhh....  Oana..." :).
a venit toamna si am sa o alung cu visele mele: camioneta wolskwagen portocaliu, curtea verde cu trandafiri, cainele...  si ... motorul!:)
si cum spune christina perii... This world is too heavy for feather falling quickly.

 usurel... :)  si cu rezultate!

 Pentru cei care asculta visele sufletului meu, Fuquia si Adrian.

copiii au nevoie de noi

pentru prima data in ani de zile am tinut un bebelus in brate si i-am dat sa manace. o fetita pe care mama ei a vrut sa o abandoneze si, cu ajutorul voluntarilor, a fost convinsa ca cel mai bun lucru pentru ea si pentru minunea ei este sa fie impreuna. o splendoare de copil. roz in obraji, cu ochisorii verzi.. gene luni. o papusa. am gasit-o stans cuminte intr-un cosulet de vanzare la GarajeSales in favoarea fundatiei care are grija de mamici si copilasi. m-a amuzat.... scaioca in care minunea asta mica isi rodea de zor manutele costa 30 de lei. am intrebat daca e cu bunusul la pachet:)! nu sunt mare iubiroate de bebelusi. cu greu am crescut propriul meu bebelus, dar astazi... cand am luat-o in brate... cand a deschis gurita sa ii dau sa manace si s-a uitat in ochii mei, am inteles ca sunt lucruri mai importante decat nimicurile cu care ne plangem noi zilnic. o mana de om, fara aparare se uita direct in ochii mei gangurind cu o incredere dureroasa. am pupacit-o dulce pe la gusita, gadiland-o si m-a rasplatit cu cel mai sincer zambet posibil. cu o strangere a intregului corp si cu un chiot care m-a facut sa rad in hohote.
cateodata vin trista de la astfel de actiuni. ma intristeaza faptul ca acesti copilasi spera.... si poate in capusorul lor stiu c totul este doar o speranta. cu toate astea, am sa  fac in continuare. vreau sa ii ajut sa isi gaseasca drumul in viata. stie sa infrunte raul si sa stea cu capul sus.
pana la urma ce insemnam noi? nimic, daca nimeni nu isi aduce aminte de tine.
ma bucur ca ii pot ajuta, chiar daca vin acasa si plang o ora! lacrimile mele curg petru ca nu pot sa ajut mai mult!
am fost saptamana trecuta la casuta copiilor mei! Printesa a invatat sa sparga o nuca, sa scormoneasca dupa miez si sa se bucure de lucruri simple. m-am simtit linistita. azi am cheltuit ultimii bani pentru copiii din casuta. stiam ca unul are nevoie de incaltari, ca o fetita nu are hanorac...
orice le-as duce nimic nu valoreaza mai mult decat imbratisarea curata pe care o primesc de fiecare data. un capusor lipit de coapa mea. o manuta ica care cauta sa ma prinda de degete. niste ochisori vioi care se ascund de privirea mea. sase copilasi dragi care asteapta sa fie iubiti.
ma bucur ca pot ajuta.
ma bucur ca ii pot ajuta.
ma bucur ca ii voi putea ajuta si pe altii.
sunt un nimeni daca din ceea ce eu am nu impart cu ei. ce rost are sa ma plang de mine...  cand am sase suflete care asteapta sa vina Jo.
poate niciunul dintre voi nu v-ati gandit sa fiti voluntar la astfel de casute... este nevoie de noi. noi avem nevoie de ei si copiii nostri vor invata ca viata nu inseamna ipocrizie.
k. recunosc. eu sunt snoaba. sunt snobul despre care se scrie in carte. ipocrizia, insa, nu e de mine.
daca aveti ocazia, dati o mana de ajutor.

fara poze. urasc genul asta de rugaminte. uite eu ce am facut... poza.... fa si tu!
fa si tu daca simti! fa si tu daca crezi ca poti sa aduci un strop de fericire unor copilasi fara vina!

as fi vrut..

as fi vrut ca vara sa nu se termine niciodata. caldura ei blanda sa fie mereu prietena buna a pielii mele. as fi vrut soarele sa nu apuna niciodata, sa ramanem pentru vecie asa cum suntem acum. tineri. plini de viata, de sperante. as fi vrut ca clipa asta in care o poponeata de catel de da cate un centimetru spre mine, pana cand ma va atinge. atunci va ofta incetisor... m-a pacalit si de data asta si, desi nu are voie in pat, a reusit sa ajunga pe taramul interzis, langa stapana lui. imi trec incet mana prin blanita ei moale. asa de fericita :). de dincolo se aude vesnicul Mamiiii! ma scoate din minti, dar fara el nu sunt nimic. zilele ar trece fara sa simt nisipul sub talpi, fiindca nimic nu ar mai fi la fel.
spunea zilele trecute sora mea despre un var al nostru. s-a prapadit, desi tatal lui nu este unul dintre preferatii mei, mi-a fost mila de el. niciun parinte nu ar trebui sa isi ingroape copilul.
as vrea ca melodia asta sa nu se termine niciodata. imi place atat de mult incat oricat de des as pune-o pe repet nu este suficient.
imi da o putere nebuna. ma face sa visez si sa sper. as vrea ca sentimentul asta de putere sa nu se termine niciodata. cine altcineva ma vede mai frumoasa decat sunt eu? cine altcineva ma alinta asa?
as vrea ca azi sa nu se termine si mereu sa ramanem imbratisati. la ce imi trebuie maine cand te am acum? nebunul de alb a luat regina neagra in bratele sale si nu-i mai da drumul, nu-i asa?
as vrea ca parul sa nu incarunteasca. sa ramana la fel de blond ca intotdeauna, iar manuta mica care ma strange in fiecare dimineata de mana sa ramana mica si pura. sa nu se otraveasca cu lucrurile lumesti.
as vrea ca noaptea sa nu apuna niciodata. zorii de zi sa uite sa mai rasara, iar florile din soare sa nu mai planga cu lacrimi de ceata. as vrea ca frunzele sa nu mai danseze cu vantul, iar fulgii de zapada sa nu mai planga in palma mea atunci cand ii prind.
am sa las capul pe spate si am sa inchid ochii si am sa ascult cum linistea asta de bine imi spune un secret.

Pentru Adrian si Fuquia, Nordul si Sudul meu. fara voi nu are rost nimic!

nu am nevoie de ochelari sa fiu fericita :)

doua subiecte... biasate de noaptea cercetatorilor.... dar asta e :). traim in comunitate, deci trebuie sa ne adaptam nevoilor si cerincetelor celor cu care alegem sa traim.
probabil ca imagine mea cu ursul polar care inoata asa de maiestruos prin apa limpede si bleu a fost inteleasa ca ma ingrijoreaza faptul ca sunt rotunjoara :)). un gest minunat. frumos si atent cum numai o persoana care te iubeste si grasa si slaba, si sanatoasa si bolnava si sanatoasa o poate face.
fac programare la salonul de infrumusetare care trebuia sa ma scoata Frumoasa sirena, vorba lui Vladutz. ma duc pregatita pentru proceduri dureroase si ucigatoare care fac corpul frumos, armonios...
lasati...
dau in buricul targului, in dorobanti, de un card de gasculite... care venita de epilare definitiva, care de la peelling... ramase 40 de minute la semaforul de la baneasa!....
pai cine te pune sa locuiesti langa gradina zoo? mai si pute :))! mai bine ca mine in rahova si fac 5 minute pana la unirea!
stateam linistita, invelita in cremele tamaduitoare care trebuiau sa ucida celulita de pe corpul meu si le ascultam... cat de prost trebuie sa fii sa ai atata bulan in viata? pai la ce bun am invatat eu ca fraiera... ca

Stralucire de diamant

ascultam, in timp ce jucam linistita un candy crash :d lana del ray! putin maniacala cu aceasta cantareata in ultima vreme, dar imi place spiritul ei liber, dar trist in acelasi timp, ca si cum nu s-ar ascunde de nimic. pune pe portativ fiecare sentiment pe care il are fara sa se gandeasca despre ce vor gandi ceilalti. desi ascultase melodia asta de zeci de ori, in dimineata asta mi-a atras atentia o strofa...

Dear lord, when I get to heaven
Please let me bring my man
When he comes tell me that you'll let him
Father tell me if you can
All that grace, all that body
All that face, makes me wanna party
He's my sun, he makes me shine like diamonds.

ce poate fi mai frumos... decat sa iubesti pe cineva atat de mult incat sa ceri sa fie primit alaturi de tine omul care ti-a facut viata de pamantean frumoasa? cel cu care ai impartit serile nesfarsite de vara, amintirile ce nu vor disparea niciodata, viitorul ce nu va avea niciodata sansa de a exista. petrecerea din jurul mesei trebuie continuata in ceruri, fiindca nimic nu este intreg fara jumatatile noastre. 

nu cred in jumatatile acelea din povesti. cred in jumatatile care nu se lasa unii pe altii si se sprijina. jumatatile care, desi gresesc, isi gasesc intotdeuna drumul si taria de a merge mai departe impreuna. mana care te strage puternic ca sa iti dea tarie sa mai faci un pas, umbra care va fi mereu cu tine si se va bucura atunci cand ceva bun ti se va intampla. cel care iarta cuvintele aruncate la nervi si care niciodata nu intoarce spatele. 

nu toti putem sa ne tinem de oamenii acestia, desi am avut ocazia sa ii cunoastem. 

Dear Lord...cand o fi sa ne intalnim... chiar daca eu am sa vin mai devreme, sa te asiguri ca la un moment dat va veni si el, iar mult mai tarziu.... mult, mult, mult mai tarziu... Printesa. am sa ii astept si am sa visez la visele ce vor ramane sperante. 

si cu toate astea, acum, astazi, simt ca stralucesc ca un diamant! 

Pentru Adrian si Fuquia. Nicio sclipire de diamant nu poate lumina mai mult decat iubirea! ea ma face sa rad in hohote si lumea sa se invarsta in jurul meu! 

Facebook... si citate!

cineva mi-a spus odata sa nu ma opresc niciodata din scris... cumva m-am simtit presata sa scriu... sa scriu mereu... intr-un fel a fost bine. uitasem sa scriu. uitasem sa imi exprim in cuvinte ceea ce simteam si toate lucrurile minuntate sau mai putin frumoase pe care le traiam. uitasem sa simt cu adevarat. 
azi am vrut sa scriu ceva, pentru o clipa am uitat ca am decis sa fiu libera. sa fiu fucking crazy si free. 
asa ca am pus tehnologia la munca. am dat la maxim Lana Del Ray si m-am lasat purtata de cuvinte. 
degetele aluneca usor pe tastatura ca si cum asta este rolul lor in viata. sa scrie.... sa scrie mereu... 
am postat acum cateva zile cateva zile cateva versuri dintr-o melode minunata care se refera la cei care nu au ce face decat sa ii futa grija de ceilalti. astazi va impartasesc si o alta strofa... minunata... 


I'm talking by my generation,
I'm talking bout that newer nation,
And if you don't like it
You can beat it, beat it baby
You never liked the way I said it,
If you don't get it, then forget it
Cause I don't have to fucking explain it. 

sunt precum o babuta... am tabieturi... :)) de neclintit. dimineata, cat beau cafeaua joc candy crash si ma dau o fuga pe FB. 
azi m-am decis sa scris celor care nu au "sange in instalatie" cum spunea reclama sa spuna ce au de spus si citeaza diferiti scriitori, romancieri sau personalitati cu citate... oameni buni, multi dintre voi nici nu stiti cine sunt aia pe care ii citati! daca ai ceva de spus, spune clar! ia omul de mana si scutura-l bine. spune-i ca nu fals, ca e o curva a societatii, ca joaca un teatru ieftin, ca minte, ca nimic din ce spune nu e adevarat! ce-o fi asa greu? 
cel mai tare ma amuza cele despre psihologie! :))) bietul Mielu Zlate cred ca mai scrie cateva carti despre aspecte comportamentale in mediul virtual :)). psihologia pare fun, dar nu este pentru orice chelnerita! iti trebuie o cultura generala foarte buna sa poti intelege si aplica unele aspecte ale psihologiei. nu suntem cu toti psihologi fiindca am citit cateva articole. si pe super nanny :)). stiu ca e la moda. nu citatele oamenilor despre care nu stii nimic te fac un parinte mai bun sau un sot pe masura celui cu care iti imparti patul.
si eu am probleme.. in principiu le cunosc, fiindca nu am invatat de pomana atata vreme, dar asta nu inseamna ca pot sa le vindec, sterg sau depasesc. lucrurile au ritmul lor de a se rezolva, atata vreme cat esti corect cu tine. fii sincer si nu va fii nevoie sa bati saua sa priceapa iapa. 
e dur? nu! e adevarat! sunt satula sa vad cum oamenii citeaza la infinit diverse chestii... nu inteleg algoritmul lui euclid,  dijkstra sau cine dracu' o mai fi scris in matematica. 
dimineata la cafea vreau sa vad ce ati mai facut, nu ce frustari are fiecare si nu si le poate exprima liber. 
ciudat este ca cei cu care sunt prietena de 20 de ani nu au timp de asa ceva... fiecare este care pe la munca, care cu copiii... cei mai tari psihologi, poeti si scriitori sunt ceilalti... 
o fi din cauza bolii care m-a tinut acasa toata saptamana... urasc oamenii fara coloana vertebrala. fii franc cu tine si lasa versurile de-o parte! 
te-a parasit barbatul? o fi stiut el de ce? :)) nu ai prieteni stabili? nu ei au problema, ci tu!
ti se pare ca lumea unelteste impotriva ta? e un prim semn de paranoia. 
viata e asa frumoasa, iar oamenii sunt asa de frumoasi ... nu incerca sa ii descosi. fiecare are ceva de ascuns. nu exista on fara secret. pana si copiii tin lucruri ascunse. lasa spatiu celui de langa tine, iar daca ai ceva sa ii spui, desfa o sticla de sampanie rece. dicuta sincer. nimeni nu e superior. suntem egali in fata celui care ne veghea si in fata Ei. 
eu tin Luna in mana mea si las providenta sa imi faca calea moale ca bumbacul sa calc usurel pe ea. 
eu nu judec. ma mai inclestez cateodata fiindca urasc ipocrizia. am fost de multe ori acuzata ca mint. ca nu spun adevarul. ca spun bucati din ceea ce se intampla cu adevarat. 
a nu vrea sa impartasesti nu inseamna a minti. inseamna a fi discret. :) 
eu vreau sa raman cu pene in cap :)) adica visatoare! 


Pentru Fuqia si Adrian! Voi sunteti Noedul si Sudul meu, iar fara voi viata ar fi fada!

cameleon

Love me lover!

they say i am too young to love you, 
they say am and too dumb to see,
they judge me like a picturebook... :)) 

fuck them all :))))

Mereu visam la o iubirea magica...  plina de dragoste, de mister, de sentimente pure, de speranta... de bine.

In realitate... totul se reduce la love me, lover! I feel so alive, in your eyes! Atat!

Eu sunt inalta! Sunt frumoasa, sunt blonda :D... ca in reclama... cati ani ani ai avut cand ai primit primul PHD? M-am nascut cu el. Sunt modesta!

I feel so alive in ochii omului care ma iubeste incat nu ma pot simti mai in viata ca acum. PHD? In trei ani. Merit o vacanta J. Daca as fi dat importanta la timpul potrivit lucrurlor asta... poate ca PHD-ul era demult luat in Franta. In Toulouse. Si as fi avut o diploma Deug en droit nu jurist! J dar am ales sa traiesc! Imi aduc aminte de veterana iliescu care a facut un copil la 67 de ani! Eu am facut copilul la 27 si l-am crescut cu parinti tineri, prin Vama veche, la terase si petreceri. Merge la scoala cu codita de chilian si geaca de piele. Scrie compuneri de 3 pagini si invata pe de rost tabla inmultirii intr-o zi. HA!

PHD?

Mai bine la 39 si mandra de familia mea, decat cu 4 PHD si singura!

Conteaza un PHD? Nu! Nimic din toate astea nu conteaza. Conteaza doar pentru vanitatea noastra personala. Tot ceea ce facem, dincolo de a ne lasa in voia sortii tine de vanitate.

Recunosc! Nu sunt inca asa de puternica sa spun ca nu vreau sa termin doctoratul in psihologie, sa stiu ca frumusetea mea va avea de ce sa fie mandra. Ma uit la ea acum. Citeste pe blogul meu si incearca si ea sa scrie la fel. Nu pot inca sa o fac sa inteleaga ca este o personalitate diferita. Ca toate gandurile ei curge in alt sens atunci cand va scrie. Dar o va face. Va scrie. Va scrie minunat. Va scrie si va fotografia cum niciun roman nu a facut-o vreodata. Nu are cum sa nu fie altfel din doi jurnalisti, eseisti, romancieri, publicisti, fotografi, o leaca luati pe de-a laturea etc... asta am invatat la 35 de ani... ca nu se mai pune virgula inainte de etc :d!

Love me lover nu se refera numai la iubirea patimasa, nebuna, care iti arde pielea, in care foamea dispare, iar de sete nici nu iti mai aduci aminte decat dupa o sticla de sampanie!

Love me lover este despre noi toti! Despre noi ca familii. Ca indivizi. Ca oameni. Avem nevoie sa fim impreuna si sa ne iubim ca sa putem sa intindem mana atunci cand ne este greu. Cu siguranta va fi cineva acolo care te va ajuta. Un frate nu-si lasa aproapele cazut. Se va apleca si cu toata puterea sa se va opinti sa-l  ridice pe cel cazut. Va dedica timp si suflet pentru el. Va lasa in urma iubiri uitate si sperante pierdute si va fi langa cei ai lui. Atunci cand va striga dupa tine te vei intoarce, indiferent de cine si cum te va astepta. Poate o iubire de-o vara... poate o amintire. Poate luna va plange in palma ta... dar vei ramane acolo, ca si cum picioarele tale au prins radacini in pamantul dur de sub tine si nu te poti misca. Vei fi pironit langa persoana pe care o iubesti. Fiindca numai acea persoana este speciala in ochii tai.

Alinarea sufletului nu vine din cuvinte sau nu din cuvintele oricui. Sunt oameni langa care traim si, precum viperele ce se culcusesc la pieptul cald si primitor, asteapta momentul sa rada cu coltii albi, plini de venin spre tine, gata sa muste!

Inapoi fiara a necuratului, caci eu vizez la Luna si numai Ea ma va apara de tot. Iar noi... in relatiile noastre...

Vor fi mereu una de dualitate, de dependenta si de reciprocitate. Nu vei iubi pe cine vrei, cum vrei sau cum ai chef. Ai sa iubesti de la prima privire findca asa trebuie. Iar oamenii vor sta langa tine sau vor fugi precum patarnichiile dupa aceleasi reguli.

Iubirea nu are decat o regula. Exista. Daca o floare iti povesteste despre ceva... ai pierdut. Ai ramas cu floarea. Ceva-ul este undeva unde nu te poate chema si nu poti fi chemat. Ochii nu vor vedea viata curgand lin precum raul din fata mea. Valurile marii se vor invarti spre rasarit, iar Luna si soarele vor aparea din vest.

Love me lover! J cine nu duce o lupta pentru oamenii iubiti... nu face obiectul J

Love me lover, fiindca ma simt asa de speciala in ochii tai! Sunt cea mai frumoasa! Cea mai puternica si pot face orice! Tu esti mereu acolo sa imi spui ca pot reusi!

Poate cateodata te mai acuz ca nu ma sustii... ca nu ai incredere in mine asa cum as vrea eu... doar sora mea are incredere in mine asa... stiu acum. Ea e sangele meu. Ea mereu va fi sora mea. Va vedea in mine numai ce e frumos si pur, asa cum vad eu in ea.

Insa tu, love me lover! Fiindca numai tu ma cunosti! Iar numai in ochii tai ma sint in viata!

Pentru Nordul si Sudul meu! 

libertate... de mine...

am mancat azi cateva boabe de strugure negru... tatza vacii :) sau hamburg, pentru cei mai sensibili. am zdrobit intre dinti bobitele si am lasat gusul plin de arome sa imi cuprinda gura... era iubire, cu dor... un iz de asteptare care niciodata nu se va realiza si iasomie. ciudat sa simti iasomie toamna... cine spune ca NU? eu azi am gustat iasomie si mi-a placut. dupa care am inchis ochii si m-am lasat purtata de gultul de vanilie pe munti de pasiune.
mi-am amintit de nunta mea :D. am purtat atunci un parfun cu iz de vanilie si iasomie. mi-a fost furat si niciodata nu am mai avut ocazia sa miros ca atunci... as vrea sa pot sa mai il pot cumpara, ca si cum cu bani ai putea cumpara...
zambesc... nu poti cumpara cu bani nimic din ce am in suflet.
vrei sa criu? despre ce?  

aripi de inger

daca ar exista iarna sufleteasca... cine ar spune cat dureaza? cine este in masura sa stabileasca ce este iarna vietii? este atunci cand vrei sa te inchizi si sa uiti de tot si de toate, fara sa mai stii de nimeni? este atunci cand nimic nu mai conteaza si fie ce-o fi? sau este atunci cand te lasi prada vietii, fara reguli pe care sa le urmezi, fara ca cineva sa iti indrume pasii... sa faci experimente cu tine, pe tine... sa ai suflet de cameleon, fara sa simti compasul inimiii care indica vesnic Nordul? daca Nordul ar fi la Sud? cine poate spiune ca este gresit? de ce trebuie ca fiecare sa jucam dupa aceleasi reguli? poate Nordul meu este spre Est. acolo de unde rasare si El si mandra Ea. acolo unde briza canta cantece de dragoste si spune povesti despre viata si moarte. acolo unde sirenele suiera povestile celor ce s-au lasat prada neputerii si au pierdut.
nu vreau sa pierd. vreau sa traiesc iarna vietii mele alaturi de voi. fara aripi taiate. fara ingradiri. vreau sa ascult cantecul pasarelelor, clincletul melcilor de mare si poate, daca am noroc, o stea cum cade deasura mea.
si daca ma simt fucking crazy inseamna ca sunt in viata.
pana la urma ce conteaza? 20, 30, 35...
fii fuckink crazy, be free si fara sa uiti de cei care sunt langa tine, traieste! Viata e scurta sa ne ascundem dincolo de reguli si de povesti care nici macar nu sunt ale noastre.
:)) pe sub ochelarii de soare tragi cu ochiul la viata care trece zi de zi si te minti... ca esti fericit. ca ai ai realizat ceva azi.

daca frunza din fata ta a cazut fara sa iti spuna povestea verii, ai pierdut o zi! conteaza ca vei merge la scoala cu codita de chilian? va conta probabil cand "doamna" te va certa!
NU CONTEAZA! codita va ramane acolo atata vreme cat ii va fi dat sa fie, frunza va spune cum a facut dragoste o vara intreaga cu ploaia care a mangaiat-o bland, iar stelele ce vor sa fi cazut mi-au spus niste secrete... secrete ce nu au legatura cu viata de dincolo de masca frumos colorata a disimularii.
i am fucking crazy, but i am free si nu ma doare nici macar in varful firului de par de aur de ceilalti! am langa exact ce imi trebuie. copilul meu frumos, mangaiat de soarele liber, cu jumatatile ei de mar :) perisorul zburlit si niciodata la locul lui... cu codita impletita intr-o parte, murdara pe la botic :)
si pe tine... Nordul meu. cel care niciodata nu mi-ai ingradit dreptul de a fi fucking crazy and free! pielea mea e fina de la uleiul de cacao :))
nu-mi place mirosul :)) imi da o stare de supraplin de dulce! dulce! dulce!
si daca as mai avea de trait un an, am sperante, tot fucking crazy as ramane. as face scoala de moto. radu ma va ajuta. poate mi-as face curaj sa sar cu coarda :)) dar as stii ca nothing scares me anymore!
am vazut lumea.
vreau hamacul rosu sa fie mereu refugiul unui zambet liber si fara griji. si de-o fi sa mor... sa nu spui la a mea maicuta, ca la nunta mea a cazut o stea. :) sa spui ca a cantat marea! ca am mers dreapt pe nisipul fin... ca esarfa mi-a fluturat in vant si m-am transformat intr-o pasare magica, cu aripi colorate. rosu plin de dragoste, galben dur de gelozie. verdele crud al prospetimii. si culoarea mea iubita.. albastru. albastru dincolo de sufletul nostru muritor. albastru ca marea pe care o iubesc si ca cerul care imi spune toate povestile vietii. sa tragi un fir de gri... asa cum sunt ochii mei. gri ca si cum ai fi combinat toate esentele vietii intr-o singura culoare. intr-un singur zambet si intr-o singura viata.
be free, all of you! be fucking crazy! live! bea o tarie... relaxeaza-te! deschide-ti sufletul spre natura si viata si daruieste!
daruieste fara sa ceri!

striga spre cer daca ai chef sa te relaxezi! injura in trafic! fa ce vrei! dar intotdeauna sa ai grija de sufletul si de inima ta! sunt cele mai sensibile! nimeni nu ti le da inapoi!

i am fucking crazy with you and i am so happy!!!
ma trezesc in zumzet de albine si triluri de vis! stelele imi spun povesti, iar tu.. Tu le faci pe toate sa aiba rost!
Ride with me! Be wild! and live free!


Ingerilor mei, Fuquia si Adrian! Nordul si Sudul meu!

Vama Veche sau Borna 0

 ani la rand am alergat dupa frumuseti ale lumii... dupa lux, comoditate si confort. a trebuit sa trec prin momente grele sa inteleg ca dincolo de ceea ce credem noi ca este important in viata, este viata insasi. un copil care isi face o codita chiliana in cap, care alearga liber pe plaja, care isi pune pijamaua si trage fermoarul sacului de dormit. dimineata... auzi clinchenit de scoici. strangi in brate patura facuta sul sub tine si tragi cu urechea la valurile mariii care spun o poveste. poate este povestea luniii care a rasarit la Est, ca un bulgare de foc portocaliu.. oare este rasaritul mai frumos?... lenes deschizi ochii... prin raza de lumina care te gadila in ochi, in fata ta se ridica El. mandrul soare.. mai putin colorat ca iubita lui... mai lenes si mai arzator. de ce nu am vazut rasaritul pana acum? de ce nu m-am bucurat de lume? 

crezi ca ai prieteni? :)) noi cu cortul in mana.. nu stiu nici de unde sa incep, nici ce forma are si, cu atat mai mult, cum se poate instala... si vine ajutorul. vine ajutorul neconditionat de la o familie incercata de viata... de la un barbat care abia poate merge din pricina unor probleme la coloana vertebrala. se apleaca, leaga legaturile, prinde cuiele.. ma gandesc sa ii recopensam cu o bere ca si cum mersul cu cortul este ceva low cost! 

nu refuza. stam linistiti pe plaja si depanam. de fiecare data cand cineva de langa noi a plecat la magazin a intrebat daca avem nevoie de ceva. :)) weekendul viitor, cand am fost la 5 stele... niciun vecin nu m-a intrebat nimic. nu se cade sa intri in vorba si sa legi prieteni la 5 stele. 

aud iar clincaitul linistitor... nu stiu cat e ceasul... nici nu imi pasa... imi este bine. ma bucur cu ochii inchisi de sunetele naturii. 

imi fac curaj... as bea o cafea... mare, cu lapte... sa miroasa a proaspat, a etiopia. a natura... 

cortul meua este decorat tot cu melci de mare insirati pe guta. vantul ii mangaiei usor si ii face sa cate cantece de dragoste. 

copilul meu frumos, cat am dormit eu, sa nu ma deranjeze, a cautat cu tatl ei melci... i-au  legat bine si i-au pus ca atunci cand briza va adia sa ma faca sa ma simt bine. 

ei sunt viata mea. 

am intrebat copilul unde i-a placut cel mai mult... 

a stat si s-a gandit. viata libera din vama veche o retine sa raspunda. e obisnuita altfel, dar nu a fost niciodata cu adevarat libera pana acum. oare codita va putea ramane la perisor si cand incepe scola :) 
copil frumos! libertatea nu este pentru oricine. 
ca un facut, nu am putut inalta lampioane, desi nu eram de acord cu simbolistica metamorfozata a ideii de amintire. va veni un moment, cand va fi vremea...  sa aprind o lumina si sa o inalt spre cer in memoria cuiva drag. am sa ma rog ca pacatele vietii pamanetesti sa fie uitate si iertate si, dincolo de greseli, sa conteze doar sinceritatea si curatenia sufletului. 
nimic pe lumea asta nu este intamplator... nici vantul care sufla in asa fel incat sa te simti liber nici tradarea celor ce au motive sa vrea a se declara prieteni. 
intrebarea de la scoala... ce am invatat noi azi? 
sa fim liberi prin ai lasa pe ceilalti sa isi faca propriile alegeri. niciodata nu stii cand poti taia aripile unui inger. 



Pentru ingerii mei: Fuqia si Adrian. fara voi vantul nu bate, marea nu canta, iar eu... in afara de faptul ca i am fucking crazy, nu pot fi free!

Cotesti

Coteti... cateva zeci de libelule m-au intampinat.. stiau parca durerea sufletului meu si au venit sa ma intampine... la intrare trandarifi.. preferatii mei in gradina..
urcand panta manastirii ma cuprinde linistea. uit de rochia mea alba la neaua usor transparenta la spate.. ma simt bine. vantul infoaie tercotul fustei si ma simt linistita, ma uit in jurul meu si vad cateva chiliulte pline de flori atarnad la geam... imi aduc aminte de satucul din Lost. oare maicutele oare stiu ce este Lost?!
prima pe dreapta... ma simt ca acasa si insist cu privirea. la intrare niste sanjenei ofiliti pazeau intrarea.... ma uiti cu coada ochiului ca si cum imi este frica ca cineva ma va vedea... in curtea manastirii nu este nimeni. sunt doar casutele-chii in jurul manastirii... sunt flori multe... liniste. o toaca cum nu am vazut alta.... ma intorc pentru o clipa spre chilia mea. e acolo. are pe balusreada muscate roz a cea pe care eu o am de la Parintele Arsenie. ma oprescc cateva secunde si ma uit spre cer. intotdeauna m-am uitat in sus sa vad cum este cerul de unde sunt eu... nu sunt inca spre stelele de pe cer.. e amiaza... dar simt ca intreaga Cale Lactee va fi intinsa in fata mea, daca voi sta intinsa pe iarba din fata manastirii privind spre cer... de ce privesc spre cer? nu el va rezolva biopsia nefacuta deja de doua luni... simt ca vreau sa fiu egala cu voi. sa nu va uitati ma mie cu mila!
Olteneste vorbind...
Spuse Vera saptamana trecuta sa scriu o carte...
nu e prima care imi spune acelasi lucru, dar eu nu pot arunca cu noroi asa cum a facut "prietenul" meu Cartianu... Vorba lui Vladutz. Eu scriu adevarul, daca e sa il scriu... si cum sa il scriu, daca seara nu am deasura capului Calea Lactee asa cum am vazut-o toata viata mea?
Cea mai frumoasa carte despe "Eroii uitai" acolo ar fi scrisa. in clilia cu miros de stanjenei si trandafiri. iar seama... cand numai greierii mai au putere sa povesteasca sa se auda, tacanitul casasat al unei tastaturi neadaptatate locului, doua mani blande danseaza pe literele ce curg cu cuvinte unul dupa altul...
Printesa va fi mandra, iar eu... as lua cu mine ediatia princeps a cartii tale :D..
nu ma mai doare ideea mortii.
am cerut Parintelui linite. am primit-o!
Doar Printesa sa fie fericita!
Iar tu... trebuie sa ajuti ca ea sa stie ca efortul meu nu a foat in zar..
ai rolul pe care ti l-ai asumat..!

23...

m-ai intrebat azi in ce data suntem. am raspuns aproape mecanic ca 24, dupa care am realizat... trece timpul. pierduta in gandurile mele nu m-am gandit la noi. nu regret nimic din ce a fost. cei mai frumoasi ani ai vietii mele, alaturi de voi. 

Ar fi urmat anul de bronz... bronz frumos, cald ca o raza de soare pe care o prinzi in palma. il stragi bine in mana ta si se transforma in rachita. 

nu a fost sa fie bronz, dar toti anii de lana calda, moale, de zahar ce iti lasa buzele moi, lemn pe care au rasarit din neant flori, pielea fina a atingerii, apoape la fel ca bumbacul fin... a ramas o hartie pe care odata scria... 

avem si astazi o hartie... poate nu am bronzul la indemana sa pictez... dar am amintirile tuturor anilor. au fost ani frumosi. 

indiferent de rezultat... undeva pe interiorul unui cerc scrie ceva... 23.07...

35...

35...  nu m-am gandit niciodata cum va fi la 35 de ani... nu mi-am imaginat ca voi fi singura. este primul an in care, chiar si la miezul noptii, nimeni nu se va opri la piata de flori sa cumpere un buchet mare de flori si sa ma trezeasca sa imi spuna la multi ani, cu riscul asumat de a ma nervoza fiindca dormeam... stiam cand am decis sa merg pe drumul meu ca nu va fi usor. ca vor fi zile in care cerul va fi mult prea aproape de mine, dar nu am crezut ca totul va fi asa. uneori am impresia ca intregul univers unelteste si munceste sa imi spuna ca am gresit. poate. nu vor fi flori. nu va fi nicio surpriza. nu va fi fata zambitoare si nici urarea asa de obisnuita incat uneori uit ca nu mai e nimic adevarat... la multi ani, iubita mea soata! 

praf de aur ...

imi vine si acum in minte zicala comunista 'meseria este bratara de aur!'... o fi ea bratara de aur, dar ceea ce au uitat sa ne spuna comunistii este ca atunci cand te dedici in totalitate muncii, uiti sa traiesti! uiti sa privesti in jurul tau si te trezesti la un moment dat ca piticii pe care tu ii credeai copii tai, sunt de fapt nepotii, iar copii tai sunt parinti la randul lor! au trecut anii ca un gand pe langa tine si te amagesti ca nu au fost in zadar! oare? sa fi meritat totusi sacrificiul? sa fi meritat sa arunci in umbra atatea intamplari care ar fi facut, poate asa de frumoasa viata? sa fi meritat sa iti redescoperi copiii prea tarziu si tu sa nu stii cat este de tarziu? ai fost suparat pe ei... poate nu s-au ridicat la asteptarile tale.... poate s-au razvratit... poate te-au ignorat voit. poate au incercat, in felul lor sa-ti spuna ca le este dor de tine! dar oare meritau sa te superi?

anii au trecut! bratara ta de aur s-a tranformat in chinga lanturilor legate de perete, iar cel mai bun prieten al tau a devenit un set de rebusuri. te vad si acum imbracat cu treningul tau bleumarin, cu un picior sub tine, cu ochelarii cei vechi atarnand un pic pe varful nasului, parul valvoi in cap, cu perciunii tai care asa de repede au albit cum incerci sa termini rebusul... pe scaunelul de langa tine o tigara se fumeaza mai mult singura... unde au disparut toti anii in care bratara ta de aur a fost cea dupa care ti-ai aranjat viata? stiu in dancul inimii mele ca ai crezut ca ceea ce faci este cel mai bun lucru pentru familia ta... stiu ca egoismul aparent din tine era de fapt o grija permanenta pentru siguranta celor dragi tie. dar oare tu ai stiut ca ai uitat sa te bucuri de toate lucrurile pe care ai incercat sa le protejezi? ai creat o colivie de aur pentru noi... fie ea si de aur, a fost tot o colivie!

de multe ori m-am laudat cu cea mai indepartata amintire a mea! inchid ochii... vad aleea vechiului bloc in care am stat si masina in care sunt urcate ultimele nostre lucruri! televizorul mare, cu carcasa maro si ecranul gri este si el urcat! teama de copil este legata de el... daca oamenii aia ne iau televizorul de tot? o mana mare si aspra imi strange manuta mea de copil de doi ani! ridic capul si iti vad chipul! sa fie oare doar o intaplarea ca prima mea amintire este legata de tine? in ziua aia ai lasat totul in urma ta si ai incercat sa incepi o noua viata, atat pentru tine, cat si pentru noi! nea-i dus intr-o alta casa, mai mare, mai spatioasa... poate ceva mai sigura. in curand insa totul a luat aceeasi turnura! viata ta s-a invartit tot timpul in cerc... exiatau anumite lucruri care primau si altele care erau sacrificate... sacrificate pentru un viitor mai bun... al cui era de fapt viitorul?

am invidiat copii din blocul meu pentru cele mai banale lucruri! pentru cateva momente pe care le petreceau impreuna cu tatal lor facand din hartie glasata lanturi de atarnat in pomul de craciun... pomul meu de craciun, asa de frumos, asa de inalt si de invidiat de toti era plin cu globuri! nici nu lantuc din hartie nu atarna in el...

poate ca cel mai tare ma doare faptul ca nu am avut cine sa ne invete ca ceea ce conteaza cu adevarat in viata nu este bratara cea valoroasa de la mana si nici dacia 1300 noua si nici CEC-ul la purtator pe care il ai! cerceii de aur din urechile noastre sau cei 5.000 de lei pe care i-am primit fiecare dintre noi atunci cand ne-am nascut si-au pierdut valoarea... eu mi-am retras banii mei de pe CEC acum cativa ani... 500 de mii de lei... 20.000 de lei in 1989... am cautat iar printre globurile cele vechi, incercand sa-i imprim briei adevarata valoarea a familiei... nu stiu de ce doream asa de tare sa ad cateva rotocoale de hartie glasata ratacite printre pudra de sclipici auriu din cutiile de pe sifonier. nu era nimic acolo. m-am impiedicat spre iesire de scaunelul tau de lemn pe care stateau odata scrumiera ta si rebusul cu un pix deasupra. acum era gol... plin de praf si plangamd si el ca si mine dupa vechiul lui stapan.

nu am invatat niciunul dintre noi sa nu facem greseala ta. spunem cu totii ca nu ai procedat bine, ca altfel trebuiau gestionate lucrurile, dar cand vine vorba de a lua fraiele in mana, si noi facem aceleasi greseli. mergem la munca si lasam ca munca sa ne cotropeasca si sa ne conduca! uitam ca nu fluturasul de la sfarsitul lunii ne aduce cea mai mare bucurie! uitam sa ne bucuram de ceea ce este cu adevarat important si am luat obiceiul de a ne ignora copiii pentru ca avem treaba!

cateodata as vrea ca anii sa tranforme bratara ta de aur intr-una de argint sau poate de ceva cupru... alama... sa fie din cel mai prost metal, atata vreme cat tu ai fi fost alaturi de mine! as fi vrut sa stii cati ani am, as fi vrut sa stii in ce clasa sunt sau care sunt prietenii mei! as fi vrut sa ma duci mai des la petreceri sau sa primesti musafiri, asa cum faceau parintii altor copii! as fi vrut ca usa casei noastre sa fie mai deschisa si nu numai de craciun si de revelion sa vina unchii de la constanta! as fi dat revelioanele de la restaurante pe o vacanta petrecetuta cu totii la tara, langa soba cea veche din casa care acum sta sa cada... as fi vrut sa miros fumul toamnei de teleorman in locul brizei de pe coasta de azur, daca tu ai fi fost cu noi. as fi renuntat la toate lucrurile fara rost de care m-am bucurat atunci, doar ca tu sa fii acum aici!

tu nu stiau ca aurul este cel mai bun conductor de energie? te-a tranformat pe loc intr-un mosneag... ma uit la poza ta de avansare... esti asa de aratos si de mandru si undeva in coltul gurii sta un zambet! la nici un an ai o alta fotografie.. esti socru... barbatul aratos din prima fotografie era acum imbatranit... ochii albastri si-au pierdut din sclipire, iar in coltul gurii nu mai este nici umbra aia de zambet! tigara, atat este cea nelipsita! ea nu s-a schimbat... ochii tai asa de limpezi odata au acum sub ei niste cearcane grozave si vad acum, dupa atatia ani, cat de suparat pari... de ce nu te-am vazut atunci? eram un copil, asa este, dar erai asa de departe de mine incat nu am observat nicio schimbare la tine... erai acelasi pentru mine. ma obisnuisem sa nu te iau in seama. ma obisnuisem sa nu stiu si sa nu fiu atenta la nimic din ceea ce avea legatura cu tine! parca aud si acum vocea mamei care ne sfatuia sa nu mai radem prin casa fiindca doarme tata... prapastia asta creata intre noi ne-a impiedicat pe toti sa ne cunoastem cu adevarat!

m-as intoarce in timp, daca as putea si ti-as tipa in fata cat as putea de tare sa nu uiti de noi! te-as obliga intr-un fel sa nu renunti niciodata la cei care acum plang si pe care tu nu-i mai vezi... stiu ca ti-a fost greu... imi imaginez cum era sa fii tu... odata intrat in joc stiu ca hora trebuia jucata pana la capat... ai fi putut alege parasi sarba asta asa de rapida si sa alegi, poate, ceva mai lent, atunci cand muzicantul s-a oprit sa isi traga sufletul... stiu ca a fost groaznic sa traiesti o viata cu frica in san si teama sa devina ceva asa de natural incat nici atunci cand te odihneai nu puteai sa te relaxezi. stiu ca ai cautat refugiul in cea fost mai simplu si la indemana, dar... o sa las acest dar sa incheie gandurile de azi. nu este un repros. se vrea a fi poate o pilda pentru cei care calca pe urmele tale si desi isi dau seama ca gresesc nu se pot opri!

muzicantul ia o pauza acum pentru toti. putem sa ne alegem hora in care vom intra: sarba cea rapida, ametitoare si plina de sarm sau jocul mai lent in care ai timp sa-ti privesti partenerul de dans si pe ceilalti prinsi in joc!

viorile tale au incetat sa mai cante atunci cand trei salbe de foc au anuntat omenirea ca 'dumnezeu a avut nevoie de un ajutor in lupta lui si l-a chemat pe sfantul gheorghe in ceruri sa-l ajute'! atat imi amintesc din ziua aia! discursul a fost lung si stiu ca m-am intrebat cine sunt sutele de oameni care au venit sa te conduca in ultima ta plimbare 'pe bulevard'! sa fi venit din curiozitate? te-au cunoscut cu totii? si daca au facut-o noi de ce nu stiam de existenta lor? de ce atatia oameni au tinut sa vina sa petreaca un om care a stat aproape izolat aproape zece ani de zile? ma mai intalnesc cateodata cu oameni care vor sa-mi vorbeasca despre tine... ii ascult si ma bucur pentru tine ca nu ai trait degeaba dedicandu-ti intreaga viata lor! poate ca sacrificiile tale nu vor fi niciodata pe drept rasplatite, dar ceva a ramas din bratara ta de aur! onoarea si demnitatea!

o adiere de vant sufla incetisor prin palma ta si praful de aur in care s-a tranformat bratara ta se imprastie spre noi toti... scutur incet pe de mine bobitele pretioase si le strang ca sa decorez o felicitare facuta de fetita mea din hartie si carton. este ziua tatalui ei si ii va face cel mai frumos cadou! ceva facut de manuta ei, sclipitor si sincer!

Back To Black

de cate ori ne-am spus "la revedere" in cuvinte? de multe ori. nu ne-am luat insa, cu adevarat, niciodata, asa cum se cuvine ramas-bun. nici cand am trecut ultima oara pe langa tine, ascuns in lemnul frumos ceruit si lacuit nu ti-am spus nimic. niciodata nu am vrut sa imi tai legatura cu tine. era ca si cum, daca ignor cuvintele, poate tu vei ramane mereu legat de mine intr-un fel magic. fantastic. poate ai fi mostenit din puterea noastra si ai fi putut sa comunici cu mine intr-un fel pe care numai eu as putea sa il inteleg. dar am uitat ca numai fetele din familia nostra au puteri. am uitat ca poate totul este doar un mit si am lasat momentul in care as fi putut sa iert sa treaca pe langa mine, poate sunt ipocrita. nu te-as fi iertat nicicum! fetele erau mari. eu eram doar un copil care a trebuit sa lupte cu demonii care te-au chinuit ani de zile. fii mandru. am reusit. am crescut. am crescut atat de tare incat mi-au cerut sa scriu despre tine. ce ironie a sortii. bratara ta de aur pe care am urat-o atat vreme a ajuns sa fie colierul meu de nestemate. nu vreau nestematele astea sa atarne la gatul copilului meu. 
copilul meu frumos astazi isi serbeaza onomastica... ai fi placut-o. ai fi iubit-o chiar. calca pe cadavre sa isi vada scopul implinit. e asa diferita de Theo. el e dulce, iubitor. unul de miere si unul de fier. i-ai fi iubit asa de mult, daca nu te-ai fi grabit sa dai mana cu curva neagra si in putere...! curva ce nu a tinut cont de noi. de viitorul ce urma sa fie si viitorul tau. daca ai stii tu ca ingerii nostri s-au nascut la niciun an de cand ai plecat... daca ai vedea cat seamana cu tine Theo! e ca un mic vlascean ce incearca sa isi impuna punctul de vedere. iar maimuta.. :)) maimuta frumoasa te-ar fi manipulat maxim :)). si-ar fi pus manutele in jurul gatului tau si cu un sarut de forma pe obrajii tai nebarbieriti ar fi obtinut exact ce adorea. 
am adus langa tine atatea suflete, incat ma doare sa mai trec pe strada ta. ti-am adus vecini copii. copii tineri si puri. copii cu putere. oare dincolo, sunteti impreuna? am sa vin si eu curand.., dar nu inainte sa scriu despre tara, despre putere si devotament! am sa scriu despre puterea de a sta drept. am sa aduc cu mine primul exemplar! si vom rade impreuna... am sa iti povestesc cum este acum... despre prietenii tai... despre dusmanii tai... despre noi. am sa iti povesctesc de copiii frumoasi care te cheama mereu. care vor sa te cunoasca, sa stie de tine. sunt o pereche minunata... sunt lumina ochilor nostri, a tuturor! 
te-ai grabit... daca ai fi stiut ca la nunta mea ar fi cazut o stea, iar in trei zile s-ar fi nascut scumpul nostru... iar la cateva luni printesa frumoasa. poate ai mai fi asteptat un an... 
sa stii ca Aditza a avut 10 pe linie si este la liceu... 
au uitat, unul cate unul de tine.. 
dar copiii nu te-au uitat. intreaba ca si cum ai fi fost langa ei. bunicul din poveste. nu te-am uitat... si tu te intorci la ea, iar eu port in suflet iar doliu...

craciun... cu mult tutun

inceputuri noi...

ready to tray again

sweet october... november... december....sweet nothing

fara titlu...

simt nevoia de a scrie... de a spun in cuvinte, as cum stiu cel mai bine, ce simt... sa spun despre saratura lacrimilor care imi curg pe obraji si despre durerea asta care imi frange sufletul in mii de bucati, de parca ar fost facut dintr-o sticla scapata din mana... sa va scriu despre dorintele si visele despre 2014, despre greselile lui 2013, despre ce nu se va intampla niciodata... nici in 2014, nici in 2015... despre cum niciun "barbat" nu lupta pentru femeia lui. intra doar abuziv pe conturile ei si o face sa sufere... sau promite doar pentru ca maine sa promita ca promisiunea facuta ieri va fi promisa din nou maine...